Twitterul, informatia si altele asemenea

Recunosc ca am ratat cu gratie insemnarea initiala a lui Sorin Grumazescu cu privire la Twitter si RTuri. Mi-a adus-o in atentie insa – si ii multumesc inca o data – Valentina Roman.

In articolul sau, Sorin subliniaza foarte bine un fenomen des intalnit in online: cati si cui dau rturi. Chiar discutam mai demult cu cineva care imi spunea ca renunta sa mai urmareasca “marii blogeri” – pentru ca oricum jumatate dintre cei pe care ii urmareste le dau rt si la ore diferite.

Sa adaug apropo de RTuri un alt fapt, un articol aparut mai demult (din pacate nu mai gasesc linkul) – in care autorul arata ca daca chiar ne dorim sa ajutam un material sa aiba mai multa vizibilitate e de dorit sa se dea rturi in ore diferite – poate chiar la ceva ore departare de tweetul initial sau de alte rturi. Daca minim jumatate dintre foloweri sunt identici, faptul ca ei primesc acelasi articol in acelasi timp de la jumatate dintre cei pe care ii urmaresc nu ajuta articolul. Daca insa un rt se da la ore diferite atunci cresc sansele ca acel material sa ajunga si la aceia care nu au vazut tweetul sau rturile initiale (pentru ca nu erau la birou, pentru ca erau intr-o sedinta sau din cine stie ce alte motive).

Daca raman la subiectul rt atunci mai aduc in atentie si repetarea unui tweet. Guy Kawasaki chiar a spus la un moment dat ca el da acelasi tweet de vreo 3 sau 4 ori – la distanta de 8-10 ore astfel incat acea informatie sa ajunga la toti cei care il urmaresc – fusuri orare diferite, oameni din intreaga lume. Veti spune ca daca avem un tweet in romana pentru Romania nu se justifica reluarea tweetului. Si totusi hai sa ne gandim la cei care intra doar seara (si evident ca nu au vreme sa vada ce a aparut toata ziua, dar s-ar putea sa dea click pe o informatie care le parvine atunci); sa ne gandim ca unii pot intra de dimineata iar altii poate ca au o zi de pauza – si ca atare pentru un material care chiar se doreste a fi promovat s-ar justifica un tweet cand apare, un tweet pe seara si un tweet a doua zi dimineata sau pe la pranz. Evident ca programarea tweeturilor nu e dificila – Hootsuite ofera o asemenea facilitate. Ajungem insa in zona de etica/corectitudine intrucat sunt oameni care spun ca nu e in regula sa ai un tweet pregatit, sa para ca esti online dar practic sa nu fii prezent, chiar daca aceia care au primit tweetul sunt interesati si altfel nu s-ar fi putut lua legatura cu ei (decat in cazul in care nu se dormea noaptea de pilda). Se vorbeste in acest caz – al tweeturilor proramate – de spam, chiar daca avem 1-2 tweeturi (nu mai multe) programate…

Sa mergem totusi si mai departe de tweeturi si rturi si sa ajungem in fapt la mesaje. Nu ma apuc sa fac o lista cu tipurile de mesaje, nici sa discut despre cum trebuie sa comunici online. Da, sunt oameni (chiar cu influenta) care si injura (sau doar injura), sunt oameni care vorbesc doar despre ce mananca la micul dejun si unde merg in concediu chiar daca persoanele care ii urmaresc sunt angajatii lor interesati poate de alte detalii. In final fiecare alege pe cine urmareste, iar unfollow inseamna doar ca pentru cel care da unfollow nu e relevant ce spune celalalt. Pe tema unfollow insa am mai vorbit aici. Ma uitam insa ca uneori Twitterul devine cumva un loc unde se poate spune orice – dar unde nu toti vor/asteapta replica. Mi s-a intamplat sa vad cate un status de genul: “o zi groaznica”/vai ce idiot am intalnit” sau ceva similar dar daca cineva ii intreba ce s-a intamplat pe cei care au pus acel status (chiar daca erau persoane cu care se stiau) spuneau ca prefera sa nu discute, ca au dat asa un tweet ca simteau nevoia sa spuna… De-aici intrebarea pe care si-o pun destui: cat de mult trebuie sa bagi in seama ce zice cineva?

Inainte de a incheia trebuie sa spun cate ceva si despre receptare – intrucat altfel comunicarea ramane in van. Spuneam mai sus de cei care comunica dar doar ca sa spuna undeva, fara a fi interesati de o discutie, rturi sau raspunsuri. Aici e clar ca mesajul chiar daca e receptat, receptarea e oarecum in van. Cum stau insa lucrurile atunci cand un om cu mai putini followeri (poate nu mii) da un tweet interesant? Sorin – ca sa ma intorc la inceputul acestei insemnari – spunea ca se intampla ca el sa nu primeasca rturi. Si asa stau lucrurile. Ba uneori te poti amuza vazand ca acelasi articol (presupunand ca e un tweet cu un articol publicat undeva, nu un material de pe blogul personal) dar in acelasi timp sau vreme diferita de altii primeste o groaza de rturi chiar si de la cei care urmaresc persoana aceea mai putin insemnata dupa criteriul umar followeri si ca atare mai putin influenta dar care a dat prima linkul. Te amuzi sau… te enervezi – fiecare in functie de postura in care se afla.

Ramanand in zona receptarii se mai constata un fenomen: cine urmareste cel putin cateva sute de persoane din care macar o suta sa fie active (nu mai zic despre cei care urmaresc mii de persoane – sau peste o mie – dintre care multe active) ajunge sa primeasca poate si 40 de noi tweeturi in 2 minute. Chiar m-a amuzat o data al meu sot cand mi-a spus – pe messenger – (eu ajungand la calculator dupa o intalnire) sa ma uit la tweetul lui de dimineata. Am inceput sa caut, si sa caut, sa ma uit in older tweets in feedul de pe hootsuite – nicio sansa sa vad ceva de la el. Evident ca am intrat pe adresa lui si am vazut despre ce era vorba dar am remarcat si faptul ca tweetul dat de el era trimis cu doar 15 minute inainte sa ajung eu.

Exemplul de sus e unul care subliniaza un aspect important: cantitatea informatiei sau, mai corect, numarul tweeturilor. Se spune ca e disponibila prea multa informatie – de altfel s-a realizat si un studiu care arata chiar faptul ca desi retelele sociale se dezvolta, continutul creat e din ce in ce mai putin. La fel e si in cazul Twitterului: in functie de numarul persoanelor urmarite si de numarul de tweeturi pe care ele le trimit ajungi sa ai foarte multe actualizari. Daca ai sta doar sa urmaresti ce zic toti n-ai mai apuca sa faci altceva.

Concluzia? O data ce spunea Sorin (si aici iar va invit sa ii cititi insemnarea) iar apoi, apoi va las pe voi sa extrageti concluziile in functie de elementele de mai sus care vi se potrivesc. Si sa actionati in consecinta. Si-acum sa promovez insemnarea pe Twitter, nu?

Later edit: un alt aspect apropo si de mesaje dar si de cine vede ceea ce scrii e legat si de momentul in care poate trimiti un tweet care aminteste ceva ce nu a mers bine, dar ai vrea sa primesti mesaje de la prieteni;  momentul in care acel status e un soi de strigat de ajutor modern. Daca atunci prietenii nu-s online sau nu pe Twitter si nu-ti raspund inseamna ca nu-ti mai sunt prieteni? Sau ca poate ar trebui revenit in ceea ce ii priveste la modalitati mai traditionale de comunicare: sa nu astepti sa vezi pe Twitter sau Facebook ce face un prieten ci sa il suni, sa te intalnesti cu el etc.