Raspunsul angajatilor unei mari firme: “aflati din acest pliant” – sau “il sunati pe colegul…”

Te duci in sediul – de fapt intr-o reprezentanta a – unui furnizor de servicii la care lunar platesti un abonament.

Ai un program incarcat asa ca stiind ca la ei incepe programul la ora 8, la 8 si 5 ajungi si tu la ei. Vrei sa platesti ziceam. Adica sa le dai bani. Si ce daca. Motivul?

“- Aaa, dar nu puteti plati!

– De ce?!?

– Abia am venit, inca nu merg calculatoarele.

– Si cand credeti ca voi putea plati, ca vor functiona?

– Nu stim” si se ridica din umeri.

Excelent! Pleci – un drum facut degeaba si mai trebuie sa si revii.

Ok, asta e. Dar daca tot esti aici iti aduci aminte ca mai aveai si 3 intrebari. O adresezi pe prima, ca raspuns primesti, simultan cu punerea sub nas a unui pliant “Aflati de aici exact ce….” (si urmeaza sa imi spuna in 3 cuvinte ce aflu din pliant). A doua intrebare, aceeasi situatie.

Excelent din nou!

Ajungi la a treia intrebare: daca poti “upgrada” abonamentul, trecandu-l insa pe firma. Ei bine, gata, asta a fost, i-ai incuiat!

Nu mai au nici pliante!!!

Dar nu-i nimic. Nici raspunsuri n-au. Sau ba da, ridicatul din umeri. Si… va mai aduceti aminte de ideea cu “pot sa sun un prieten” – ei bine marea firma cu monopol de altfel in zona are si ea prietenii ei: mi se ofera direct un numar de mobil al unei persoane – consultant de vanzari. Da, ati citit bine: nu ei au sunat pentru a afla un raspuns, ci mie mi s-a spus sa sun.

Excelent!

Sa recapitulam: au inceput programul, nu inseamna ca sunt si functionali. Ii intrebi ceva, primesti pliante. Cand au terminat pliantele, primesti numere de telefon mobil.

Nu scriu aici pentru a ma plange. Situatia oricum trebuie sa o rezolv, si a ma plange nu ar rezolva nimic. Mi-am adus insa aminte ca si Corina Gonteanu a scris pe PRwave Blog (pe care anul acesta acum spre final l-a lasat putin in stand by – sper ca la anul sa revina in forta) despre probleme cu aceasta firma si cu angajatii ei in insemnarea Diavolul e in detalii. Se pare ca multe nu s-au schimbat intre timp. Sau cel putin nu s-au schimbat in bine.

Eu inteleg ca “Cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste” dar chiar asa? O firma cu pretentii de mare companie, repet cu monopol in anumite zone, o firma la care te duci practic sa doresti sa le dai bani si sa intrebi daca le poti da mai multi bani in schimbul unor servicii si esti tratat….

Din punct de vedere al imaginii si mai ales al respectului fata de client se pare ca se mai pot inca multe invata.

Si la fel de usor se remarca faptul ca ar trebui ca marile firme sa acorde o importanta foarte mare specializarii si antrenarii persoanelor ce se ocupa de casierii, relatii cu publicul si asa mai departe. Este inadmisibil ca in momentul in care NU ai alti clienti si nici macar bani nu poti incasa sa nu tratezi pe cineva asa cum trebuie. Este inadmisibil ca in momentul in care tu nu stii care este raspunsul in loc sa suni TU si sa afli pentru a-ti informa clientul – cel mult punandu-l in legatura de pe telefonul tau cu un consultant de vanzari – tu sa te speli pe maini oferind un biletel albastru cu un numar de telefon si un nume. Asa cum spuneam nu este o insemnare tip plangere ci una ce se vrea a fi o relatare din care multi pot invata: mari sau mai mici companii – toti cei ce depind de consumator/client ar trebui sa il trateze pe acesta asa cum se cuvine indiferent de nivelul la care consumatorul/clientul interactioneaza cu acea companie.

Later edit: intr-o seara eram in magazinul Unirea, sus, in locul amenajat pentru distractie sau mancat. La o companie ce ofera mancare venise o familie care voia niste produse intr-un meniu. Aceasta companie nu le avea la meniu – dar vanzatoarea in loc sa spuna ca le pot lua separat – adica pot sa primeasca si sos, si cartofi si suc – spune “La meniu cred ca gasiti la KFC. Au jos un magazin!” Hellooooooooooooooooo

Si ca sa ramanem la “marea companie” – am uitat sa va spun ca anterior le scrisesem si email. Nu ca s-ar fi obosit sa raspunda – desi cica au si acest serviciu.