Anonim sau personalizat?
Multi au bloguri. Altii se gandesc sa si le lanseze.
Unii dintre cei ce au deja bloguri spun cine sunt – numele poate fi in numele blogului sau precizat la rubrica Despre mine. Altii prefera anonimatul.
Din ce in ce mai multi in jurul meu spun ca prefera sa ramana anonimi. Motivul este simplu: sub protectia anonimatului pot spune mai multe: isi pot impartasi enervarile fara a mai conta daca sunt cunoscuti sau nu de cei carora le reproseaza ceva. Ajungem asadar putin in zona teoriei multimilor – apropo de om si de consecintele integrarii sale intr-o multime. Cineva se gandea chiar sa scrie sub un nume – dar nu al sau. Sa para asadar ca exista un autor, cu un nume clar, dar nu real.
Unele bloguri personale sunt anonime – cele de afaceri mai rar.
Ar fi interesant sa vedem un raport intre numarul de bloguri cu numele autorului si numarul blogurilor anonime. E drept ca unele bloguri cu nume speciale pot contine detalii despre autori – acestea ar putea fi incluse in prima categorie.
Insemnari similare
Domina anonimii, este mai usor sa arunci cu noroi in cine nu-ti place. De multe ori semneaza cu un nume dar nici acela nu este al lor. Imi pare rau, dar am sa le spun ca sunt mici, fara coloana vertebrala, sunt niste fiinte minuscule, sufocati in viata de zi cu zi, se cred foarte destepti dar nedreptatiti de sef, patron sau colegi. Aici isi gasesc descatusarea, injura sau te irita cat pot de mult, ba ca ai pus un i in plus sau in minus, ba ca nu ai pus virgula unde trebuie, etc, etc, etc. Sunt oameni care nu au curajul sa-si faca propriul blog, este mai usor sa critici sub numele de gogu, mihai, anonim,etc, cu toate ca pe ei ii cheama altfel. Imi pare rau de ei si de viata pe care o duc. Numai o minte bolnava ar putea sa-si faca un blog, sa spuna ca il cheama Calin Vintilescu dar de fapt sa-l cheme Marius Ignat. Infiorator.
Si cu dreptul la intimitate cum ramane?
Pentru unii chiar nu conteaza, aspectul asta se contureaza si in functie de specificul blogului. Discutii ar fi multe, insa eu ma gandesc la ce inseamna de fapt termenul asta de web-log.
Uneori mi se pare un aspect irelevant. Eu daca mi-am specificat numele am facut-o doar pentru mine. Prietenii care imi citesc blogul stiu foarte bine cine sunt, iar ceilalti ma descopera din ce postez eu acolo. Foarte grav este sa te dai drept altcineva.
am avut primul blog cu numele meu, dar mi-am dat seama că mulÈ›i cunoscuÈ›i îmi află secretele È™i ajunsesem să mă autocenzurez aÈ™a că am devenit ‘cineva’
Andrei Craitoiu poate are dreptate în legătură cu unii bloggeri, dar eu nu mă regăsesc în ce a scris
47.58% din blogurile romanesti isi publica numele complet.
Vezi comparatia facuta de Carmen intre RoBloggersSurvey din Romania cu cel din Moldova: http://www.timsoft.ro/weblog/index.php?blog=1&title=rezultate_moldova_blogger_survey_2007_co&more=1&c=1&tb=1&pb=1
Poate ca mai e un motiv pentru a scrie sub anonimat: daca s-ar afla cine sunt ar avea probleme la serviciu sau in comunitate (fiind uneori persoane la inceput de cariera spun multe, dar daca le-as spune asumandusi-le ar avea mult de pierdut).
Ceea ce mi se pare cel mai rau e ca sub protectia anonimatului unii oameni devin mult mai duri, mai critici, mai cinici….ii linisteste gandul ca nu vor trebui sa dea socoteala pt opiniile lor.
Pe de alta parte un nume clar – poate chiar in denumirea blogului – poate aduce mari beneficii de imagine pe termen lung.
Exista o terbilia voluptate a lasilor de a jigni/ataca sub protectia anonimatului…
Corect, chiar azi am vazut un exemplu – dar nu merita sa-i fac aici reclama.
E foarte greu sa ai coloana vertebrala si sa iti asumi absolut orice. Din nefericire uneori chiar societatea reuseste sa iti “taie” coloana vertebrala – si exemple as avea si in acest sens.
A fi anonim inseamna mai mult decat a critica la liber si a nu avea coloana vertebrala.
Discutia asta o sa intre in categoria sport-fotbal-religie: se poate prelungi la nesfarsit. 🙂
Am facut o greseala mai sus – din cauza orei. Categoria e “politica- fotbal-religie” 😛
Cred ca e necesar sa fac o precizare: toata lumea are dreptul la libera imagine si la intimitate. De asemenea, oricine poate decide cum scrie: in nume propriu, sub pseudonim dar stiindu-se cine e sau ascuns. Am avut de-a lungul timpului chiar poeti cunoscuti (Ion Barbu – Dan Barbilian e un singur exemplu) care au ales pseudonime (si le avem si in zilele noastre).
Nu cred ca cei ce scriu neutilizand numele trebuie in vreun fel sa fie blamati – daca asta s-a inteles, sa imi fie cu iertare, in niciun caz nu era aceasta intentia. Pe de alta parte, la adapostul “necunoscutului” multi isi permit – asa cum spune Victor Ciutacu – sa jigneasca – de cele mai multe ori gratuit as adauga eu. Am vazut ieri o insemnare a cuiva care spunea despre niste bloguri ca sunt … – dar nu stii cine zice, nu oferea niciun fel de argument si tot asa. Sunt multe lucruri care nu pot fi spuse decat sub acoperirea anonimatului – si am mentionat chiar eu cateva motive, unul fiind problemele ce ar putea aparea la serviciu sau intr-o anumita comunitate. E dreptul si alegerea fiecaruia. Cred insa ca nu e firesc sa se ajunga insa la tot felul de calomnii si nu numai sub protectia anonimatului – sau la insulte fara o baza reala, la acuze fara dovezi.
Aceasta este de fapt ideea: nu anonimatul in sine e o “problema”, ci uscaturile din aceasta padure.
Sunt de acord cu tine, Loredana. Anonimatul nu este blamabil in sine. Cred ca suntem multi cei care ne-am afisat identitatea reala si care ne cenzuram uneori continutul blogului pentru a nu da altora mingi care ar putea fi folosite vreodata impotriva noastra.
Intorcandu-ma la anonimi, pot sa inteleg ca atunci cand critici foarte dur pe cineva poti simti nevoia sa nu ti se afle identitatea dar atunci cand iti exprimi aprecierea vizavi de un articol/de autorul articolului, nu crezi ca e curios sa nu-ti dai numele(fie si un pseudonim) si chiar sa incerci sa stergi urmele care ar putea duce la descoperirea ta?
As I site possessor I believe the content material here is rattling magnificent , appreciate it for your efforts. You should keep it up forever! Best of luck.