Angajati pe termen lung – pana la pensie?
Pe vremuri stiai ca termini o scoala si sanse mari sunt ca din chiar primul loc de munca (din punct de vedere al sediului) sa si iesi la pensie. Ca domeniu – la fel – de cele mai multe ori ramanea constant.
In zilele noastre mai toti se gandesc la a schimba jobul. Motive ar fi o gramada:
- nu sunt apreciati de sefi si corolarul nu sunt recompensati cum se cuvine de acestia;
- primul job e mai degraba pentru a face rost de bani de buzunar;
- urmatoarele 2 joburi sunt deseori slujbe de… palmares – sa ai in Cv experienta in domeniu (caz in care se accepta salarii mici si comportament chiar lipsit de politete din partea sefilor;
- apoi urmeaza joburi pe domeniu – numai ca deseori avansarea intr-o companie nu se produce in ritmul dorit – astfel ca iar se cauta slujbe noi;
- tinand cont si de instabilitate si companiile de pe piata se mai pot schimba slujbe si pentru ca locul de munca nu mai e sigur si chiar se poate ca acea companie sa dea faliment.
Cum sa pastrezi un angajat in companie s-a spus de multi in ocazii multiple (sistem de mentorat, recompensare, aratare a aprecierii, incurajare, sistem de dezvoltare personala si avansare etc.). In multe companii se si pun in aplicare aceste elemente. In altele insa se ajunge ca – si iau un unic exemplu – teambuilding-ul sa devina o sarcina obligatorie de serviciu – neperceputa cu ochi buni – o obligatie la care daca nu iei parte suporti consecinte importante.
O sa intreb – si poate cei ce lectureaza acest blog au vreme sa lase o parere – ce v-ar face sa va ganditi ca vei iesi la pensie (indiferent ca aveti 20 sau 50 de ani) de la actualul loc de munca?
Cum arata acest loc de munca? Ii sunteti loial(a) companiei?
Cum va vedeti viitorul profesional?
Insemnari similare
Personal am avut sansa sa cunosc mai multe locuri de munca si mai ales sa trec cu o relativa usurinta dintr-un domeniu in altul. Marturisesc ca a fost extrem de incitant , dar evident ca au fost si poticneli si mai ales emotii. Totdeauna mi-am dorit sa nu ma claustrez intr-un birou sau sa imi ajustez existenta dupa un program precis si riguros. Daca ceva mi-a placut , atunci am dat bice cum se spune si am muncit pe branci. So, conditia esentiala a fost aceea de a-mi place ceea ce fac . Cat despre criteriul banilor acesta a functionat precis in momentul in care am fost nevoita sa renunt la profesia pentru care ma pregatisem si asta din cauza ca eram practic muritoare de foame. Atunci am optat pentru un domeniu diametral opus si am gasit resursele sa merg mai departe. Nu am regretat si acum sunt in pozitia de a-mi gestiona timpul doar dupa nevoile mele. Probabil voi iesi la pensie fiind in aceasta ipostaza. Dar cand voi iesi la pensie?Poate e bine sa reflectam si asupra unei astfel de intrebari.
Cred ca un contract pe termen lung este unul pe care il dorim cei mai multi dintre noi. Desi pe piata exista in acest moment o mare instabilitate in ceea ce priveste locurile de munca, ma simt bucuroasa ca dupa terminarea studiilor am posibilitatea de a-mi alege singura locul in care urmeaza sa-mi desfasor activitatea. Probabil ca siguranta unui loc de munca, asa cum era pe vremuri, reprezenta un avantaj pe care nu-l mai avem, insa avantajele de acum sunt mult mai multe. Unul din ele ar fi ca alegi pentru tine ceea ce-ti place. Pun mare accent pe lucrul asta pentru ca e foarte important sa te duci la serviciu cu drag, sa faci lucruri care-ti plac, sa ai oameni pe langa tine care au aceleasi valori ca si tine si altele…Acum avem posibilitatea sa alegem lucrurile astea…Iar daca iti faci treaba cu drag randamentul este maxim.
In ceea ce priveste viitorul, pensia…mi se par asa departe incat nu ma gandesc la ele. Poate e rau, dar in general nu-mi fac planuri…Mi-e frica… In plus lumea se schimba intr-un ritm ametitor, prefer sa traiesc acum, in prezent si sa ma bucur de ce mi se intampla acum. Evident ca daca ma angajez in locul pe care mi l-am dorit (valori similare, oameni relaxati, comunicare eficienta, profesionalism) as vrea sa nu se termine, sa ies la pensie de acolo, pentru ca sunt un om loial, sunt un om care se implica si se daruieste cu multa pasiune.
Este primul loc de munca. Nu m-am angajat pentru a avea bani de buzunar, mi-am dorit sa capat cat mai multa experienta. Nu cred ca voi iesi de aici la pensie, cu toate ca sunt foarte loial companiei. Mai am inca un an de facultate, urmeaza licenta unde voi obtine titlul de inginer diplomat in profilul inginerie economica si apoi un prim master, mai mult ca sigur in stiintele comunicarii. La ora actuala pot spune ca fac parte dintr-un colectiv deosebit, zilnic sunt noi provocari, fac ceea ce-mi place. Nu m-au interesat banii, dar ei au venit frumos in contul meu. Consider ca sunt platit corect pentru implicarea mea zilnica. Viitorul meu profesional? Mereu mai sus!
13 ani la aceeasi companie … de cand am terminat Managementul in c-tii, transporturi si telecomunicatii si am avut sansa de a citi in ziarul local anuntul de angajare… Am participat la evolutia unei companii, am trait o data cu ea transformarile radicale, am pus umarul la schimbari si orientarea catre client, m-a ajutat sa ma dezvolt profesional si mi-a pus la dispozitie un mediu adecvat de munca, m-a motivat … Cred ca sunt loiala si mi-ar fi greu sa plec daca situatia mi-ar impune-o. Stiu sigur ca sunt mandra ca lucrez la aceasta companie, are un brand puternic si cred in calitatea serviciilor. Nu as putea sa vand daca nu as crede in calitate. Cred ca am facut o alegere inspirata si cand mi-am cerut transferul la departamentul de vanzari (de la marketing). Iesit la pensie de aici? Nu cred, dar nici nu pot explica de ce. Ar mai fi ceva de spus … am rezistat si altor schimbari interne, m-am adaptat conditiilor de stres, m-am revoltat la nedreptati in limita bunului simt, mi-am expus ideile si punctele de vedere, am inteles ca oamenii sunt diferiti si sefii sunt diferiti … dar ca e important si ce vrei tu de la viata.
Draga Catia, intr-adevar o perspectiva interesanta: la ce varsta ne pensionam – avand in vedere ca in zilele noastre anumite domenii implica o pensionare la o varsta clara – insa sunt multi barbati – spre exemplu – ce se angajeaza ca instalatori sau soferi de taxi. Sunt apoi domenii intregi in care varsta de pensionare variaza sau zone in care odata pensionat poti continua sa lucrezi – legal.
@roxana Intr-adevar cand suntem tineri e destul de dificil sa ne gandim la pensie (desi spre exemplu o pensie privata – cu posibilitatea de a primi bani in momentul pensionarii te poate face ca la 44 de ani… sa ai bani pentru tot ce inseamna calatorii in jurul lumii ori poate chiar afaceri proprii mai tarzii… Depinde insa in mod cert preocuparea pentru pensie de varsta, insa planuri pentru activitatea profesionala probabil ca isi fac multi (nu pot fi 100% reale/realizabile, dar e un inceput).
@Andrei Intotdeauna trebuie sa tintim mai sus – o atitudine foarte potrivita. Sper sa ajungi usor acolo unde iti doresti si asa cum le spun eu multora sper sa fii omul potrivit, la locul potrivit in momentul potrivit (conteaza enorm si aceasta ultima parte a sincronizarii).
@Liana C Experienta (deosebit de lunga ar spune multi in zilele noastre cu uimire si admiratie chiar) isi spune cuvantul – iar intuitia va fi cel mai probabil confirmata de realitate.
Mult succes tuturor!