Va mai aduceti aminte?
O revista, o vorba, o poza sau multe-multe altele va pot purta cu ani in urma. Si-asa ne-aducem aminte de acele vremuri.
De guma Turbo si colectiile de surprize – eu si acum regret ca nu le am pe toate intacte – pentru ca da, inca le mai pastrez pe cele pe care le-am strans de-a lungul anilor. De guma Minti si alte asemenea.
De bunica ce impletea ciorapi – sau de manusile la set – facute tot de bunica – manusi cu un deget intai si prinse cu un fir intre ele – ca sa nu fie pierdute de copii.
Ne mai aducem poate aminte de melodiile anilor ’80-’90 care pentru unii dintre noi au insemnat copilarie si adolescenta.
De Pif, Soimii patriei si alte reviste – si rubrici interesante precum Ce pot face doua maini dibace. De orele de lucru manual si de cartea din care am invatat poezia aceea cu “Codrule, codrutule… ” de Eminescu si cartile de Basme de Petre Ispirescu…
De cerceii cu cruciulita (intr-o singura ureche se purta cruciulita), cealalta ureche avand cercel simplu – si de ei imi aduc aminte.
De televizorul alb-negru, de emisiunile prezentate de crainici. De momentele de Anul Nou cu marii actori romani, momente la care si azi radem cand le vedem. De serialul Star Trek – The next generation vazut alb-negru.
Desenele animate – Tom si Jerry, Donald, Popeye Marinarul revin si ele in memorie. De Liceenii si Toate panzele sus imi mai aduc aminte.
De ghiozdanul crosetat de mine.
De-atatea si multe alte albume, idei si altele imi aduc aminte azi.
Voi de ce va aduceti aminte?
Insemnari similare
Ummm… La vremea lu’ Star Trek, televizorul color devenise aproape “commodity”, bun de larg consum. E drept, era – justificat – mai scump decat televizorul alb/negru, dar totusi… Star Trek TNG in ALB/NEGRU?!
Perfect adevarat – dar… pentru unii inventiile si comoditatile au venit mult mai tarziu decat la altii – de aceea eu imi aduc aminte de meciuri de fotbal, de Star Trek si multe altele alb-negru – inclusiv desene animate.
Dar ce vremuri…
Si daca tot e blog de imagine – ce ne vom aduce peste ani aminte de aceasta perioada? ce isi vor aduce aminte generatiile de acum? si noii-nascuti?
Mai joaca cineva Sotronul? cu elasticul? Leapsa si multe altele?
Imi aduc aminte de iernile cu multa zapada cand faceam inimioare cu fundul pe zapada… sau cazemate sau oameni de zapada. Din pacate nu prea mai e zapada, dar de cate ori dau de zapada, ceva, ceva tot imi iese 😉 Imi aduc aminte cat de mult imi placea sa ma dau in Gargarite, in Parcul Moghioros. Acuma nu prea mai incap in gargarite, dar prefer senzatiile mai tari ca de pilda un Montaigne Russe care din pacate lipseste cam cu desavarsire din Romania.
In zilele noastre copiii prefera senzatiile virtuale. Leapsa, Fata, Tara tara vrem ostasi, 1,2,3 la perete stop, Tarile au disparut. Chiar si Tetrisul a fost schimbat cu XBox 360, Play Station sau Wi de faci febra musculara la maini tot jucand…Nu prea mai vezi copii pe afara, sunt toti paralizati in fata calculatoarelor. Nu mai au timp sa citeasca Ion Creanga sau sa-i faca farse Babii Cosoveanu.
Eu imi aduc aminte de colectiile de timbre, cand faceam schimb de dubluri in fata blocului, de colectia de servetele colorate mostenita de la tata, de revistele cu Rahan in limba franceza, de careul pioneresc care se facea in fata scolii cu comandantii de grupa si detasament, de comandantul de unitate (care era Andreea Marin Banica – fiind colege de scoala in Roman – demonstrand astfel ca are calitati de lider inca din copilarie), de spectacolele in cinstea Tovarasului si a Tarii si Partidului, la care participam cu grupa de dans modern a scolii…de atmosfera de vacanta fara televizor, si astfel petrecerea timpului liber se facea in fata blocului prin fel de fel de jocuri simpatice ca “Flori fete sau baieti”, “Ratele si vanatorii”, etc., de napolitanele cu ciocolata de 5 lei, de vizitele la Gradina Zoologica…Toate sunt lucruri si experiente cu care din pacate nu ne mai putem intalni astazi, si nici copii nostri nu prea cred ca se vor intalni…
Da, detasamentele – rapoarte… am fost soim al patriei – iar ca pionier.. am fost sefa de detasament – doar o zi.. ca apoi a venit revolutia ….
Si eu imi aduc aminte cu drag de uniformele de pionier cu snuruletele rosii, galbene, albastre, ca steagul nostu. De imnul pe care il cantam in fiecare zi la inceperea programului (Trei culori cunosc pe lume). Acum sunt foarte putini romani care mai stiu cel putin doua strofe din imn(nu din cel vechi, ci din imnul actual). Imi aduc aminte cand ieseam la curatenie civica in curtea scolii, si invatam cum sa pastram curatenia. Imi aduc aminte de Revista Licurici care imi placea la nebunie si o colectionam cu sfintenie.
Am avut si eu ca tot omul colectie de timbre care inca sunt in buna stare ca dovada ca acele vremuri au existat. Imi aduc aminte ca nu puneam mana pe timbre direct ci le luam cu o penseta speciala, ca sa nu le deteriorez dupa cum ma povatuise tata. Imi aduc aminte ca de 1 iunie toate fetele din clasa au primit cadou cate o coarda si o carte de povestiri istorice si ne-a scos invatatoarea in parc, la un concurs de desene pe asfalt cu creta colorata. Cine mai sarbatoreste 1 iunie?? by the way ca tot vine acum: La multi ani!!! ca atata timp cat va traiesc parintii tot mai sunteti copii 😉
Imi mai aduc aminte si de Heidi – si o carte superba cu aceasta poveste – si de Vrajitorul din Oz – film…
Eu imi aduc aminte de site-ul asta:
http://www.igu.ro/latrecut/
Foarte misto pe tema asta 😉
Eu tocmai mi-am adus aminte de telefoanele publice cu monezi! Bagai, bagai si tot bagai ca sa nu se inchida. Si rest nu-ti prea dadea.
Si metroul functiona tot cu monezi 🙂
Cu fise de 3 lei, mai exact (erau si unele cu sistem dual, 1 leu si 3 lei). Si aveau un bec galben de avertisment ca mai ai 30 s si ala rosu cand iti expira timpul…
Si erau si unii care invatasera sa lipeasca un fir da ata pe cantul monedei ca moneda sa nu cada in cutie, si vorbeau, si vorbeau, si vorbeau… si la sfarsit le ramanea si moneda… 😀
Utila informatie… am adaugat blogul la favorites, sper sa-l actualizezi cat mai des.
I’m also writing to let you be aware of of the useful discovery my wife’s daughter experienced browsing the blog. She mastered such a lot of pieces, including what it is like to possess a great coaching nature to make many more effortlessly know just exactly some very confusing topics. You actually did more than our expected results. I appreciate you for coming up with the interesting, dependable, educational and in addition unique tips about the topic to Emily.