Discutie cu Tatiana Ernuteanu

Recent, cu ocazia relansarii romanului “Ghici pe cine iubesc eu” al Catiei Maxim, am cunoscut-o pe Tatiana Ernuteanu. Am descoperit cu aceasta ocazie o persoana tanara, deschisa, cu idei bune, care pe al sau blog incearca sa ofere si o alta imagine asupra vedetelor. Cu siguranta sunt insa multe de aflat despre Tatiana si ca atare m-am gandit sa o invit sa imi acorde un interviu. Sa incepem discutia asadar.

As zice sa o luam cu inceputul.

  • Cine este Tatiana Ernuteanu?

Daca vrei repere fixe, am sa-ti spun ca am 32 de ani, Facultatea de Filologie, un Master in Comunicare si Relatii Publice-SNSPA, am editat doua carti:” Perna si Ruj” si “Cine m-a facut femeie?”ale dr Cristian Andrei si am scris numeroase articole. Daca vrei o mini-descriere: Tatiana este: femeia-copil, emotionala, vulnerabila, traind cu intensitate maxima orice clipa, ludica uneori, alteori extrem de sobra. Fiecare poate vedea o anume latura, niciodata pe toate la un loc. Cred ca asta ar fi marele meu atu, pot sa surprind!

  • Tatiana Ernuteanu jurnalist sau PRist? Cum ai ajuns in aceste domenii?

Depinde de situatie, de context. Nu cred ca as putea alege, de aceea dezvolt o activitate in ambele domenii, iar asta ma ajuta sa inteleg jurnalistii atunci cand actionez ca PR si invers.
Cum am ajuns? Neplanificandu-mi nimic. Nu cred in basmele de genul”asta imi doream de cand eram mitica”pe care angajorii le adora sa auda atunci cand te intreaba plini de initiativa: de ce va doriti acest job?. Intotdeauna am raspuns: fiindca e o oportunitate, o sansa pe care o pot valorifica. Unii au apreciat raspunsul meu sincer, altii nu. Depinde mult de simtul umorului si de cat de open-minded esti!

  • Si cum se imbina partea aceasta cu editatul cartilor?

Se imbina…pentru ca atat PR-ul, jurnalismul si editarea au ca punct comun: maiestria cuvantului. Pentru mine cuvantul este cea mai frumoasa “inventie”, daca as putea s-o numesc asa. Ma poate face fericita, ma poate intrista, intr-un cuvant de el depind starile mele. El imi da raspunsuri si tot el ma face sa ma indrept mai atent spre mine, prin mici introspectii.
Cred in puterea cuvintelor care uneori pot schimba destine, pot distruge vieti, asa cum pot imbogati sufletul. De-asta nu m-am facut nici doctor, nici inginer, nici pictor!

  • Spre ce activitati de PR te-ai indreptat?

PR-ul dupa cum bine stii, este un domeniu care atrage, infinit fascinant, desi nu este atat de usor precum poate unii il considera. Nu este nici pe departe ca job-ul Samanthei Jones din “Totul despre sex”.
Initial am pornit ca PR pentru Institutul de Relatii Umane, al carui presedinte fondator este dr Cristian Andrei. Nu mai facusem asta, insa dumnealui a intuit in mine mari abilitati in comunicare. Timp de 2 ani am organizat pentru acest institut diferite evenimente, de la sesiuni deschise publicului larg, pana la lansari de carte cu participarea exclusive a vedetelor autohtone. Apoi lucrurile au curs de la sine. Am inceput colaborari cu diferite persoane publice de a caror imagine m-am ocupat.

  • Ce iti place sa faci?

Lectura este pentru mine unul din modurile cele mai placute de a-mi petrece putinul timp liber.

Alt punct de mare interes pentru mine il constituie, poate mai mult decat ar trebui, moda. Dezvolt pe zi ce trece o pasiune ingrijoratoare pentru moda. Este un univers in care ma pierd, nici nu stiu cand trec orele atunci cand citesc ceva despre industria fashion.

  • Ai si un blog interesant: tatianaernuteanu.com. Ce ti-ai propus odata cu lansarea lui?

Acest blog s-a nascut dintr-o dorinta de a promova cat mai corect imaginea unor oameni. Eu cred ca in fiecare din noi salasluieste atat o parte intunecata, cat si una plina de lumina. Prefer sa ma ocup de partea frumoasa a naturii umane. Nu m-am gandit la acest site ca la un proiect comercial care sa-mi aduca beneficii materiale. Daca as fi vrut asta, as fi atins prin interviurile mele, zona conflictuala. Ea vinde din pacate, cel mai bine!
Si pentru ca trebuia sa mai adaug si o garnitura felului principal pe care il serveam publicului meu, atunci am adaugat articole de moda, cronici despre evenimentele la care particip si cateva ganduri la rubrica “Just Me”.

  • Cum a fost primita initiativa?

Am inceput acest proiect in februarie, initial cu un blog mai redus ca informatie si tin minte ca timp de cateva zile, pana a fost descoperit, am asteptat cu sufletul la gura primul comentariu. Si acum ma bucura la fel de mult cand vad ca primesc feed-back din partea oamenilor si mai cu seama ca-mi apreciaza munca. Dupa mailurile pe care le primesc, oamenii m-au asimilat foarte bine.Unii imi spun ca sunt incantati de oamenii pe care ii aduc in fata lor, vedete sau simpli anonimi, altii ca news-urile din sectiunea fashion fac deliciul site-ului, iar altii imi multumesc ca arat si o parte frumoasa a vietii, prin imaginile pe care le postez.

  • Ce alte proiecte mai ai?

E greu sa vorbesc despre planurile mele, pentru ca fiind o persoana destul de instabila, ma razgandesc foarte usor. Uite un secret: sper ca intr-un timp relativ scurt sa public o carte. Numai ca am aceeasi problema pe care o avea Garcia Marquez (nu ma compar cu el decat sub acest aspect, asa ca nu ma considerati trufasa!:)) inainte sa publice “Un veac de singuratate”. Cand recitesc primele capitole mi se pare ca nu mai corespund cu gandirea mea de acum…si o iau de la capat….iar asta intarzie procesul.

  • Si cum viata nimanui nu e doar roz, ce greutati ai avut?

Eu cred ca daca vrei s-o vezi roz ea poate fi asa, totul depinde din ce perspectiva privesti. Daca dintr-un esec incerci sa scoti partea buna, poate fi o “nuanta de roz” cu care sa-ti imbraci viata. Nu as spune greutati, ci mai degraba un destin alambicat! Daca as face un bilant, probabil ca am fost si “winner”, dar am si pierdut mult. O mare pierdere a fost : moartea tatalui meu acum 1 an, cand am realizat ca drama mortii parintilor consta de fapt in modul in care noi ii percepem. Pentru noi raman tineri, nu imbatranesc, dar in realitate o fac si la un moment dat ne surprind cu moartea lor. Daca am observa cum fiecare zi le rapeste tineretea, probabil ca am fi mai pregatiti pentru un final iminent.

  • Ce faci in timpul liber?

Pai am atat de putin timp liber, incat uneori chiar nu stiu catre cine sa-l directionez. In weekend, spre exemplu, incerc sa profit de micile placeri ale vietii, bazate pe simplitate. Cred ca voi deveni o adepta a “downshifting-ului”. Ma plimb foarte mult, incerc sa merg sa stau pe iarba la soare, sa prepar prajituri de casa, sa-mi apretez hainele, sa acord mai mult timp familiei. Acum vara, spre exemplu, ador sa fac dulceata, sau sa pun conserve. Ciudat, nu? Dar asta ma ajuta sa gasesc frumusetea vietii prin simplitate si intoarcerea la origini. Nu neg nici ca ador sa colind magazinele, sa ies seara cu sotul sau sa port discutii tipic feminine cu multele prietene pe care la vad foarte rar.

  • Ce iti doresti cel mai mult?

Eu sunt mai idealista, si atunci si dorintele mele sunt tot asa. Imi doresc ca vremurile actuale sa nu ma schimbe, sa nu-mi cioparteasca sufletul si sa ma faca sa nu ma mai pot mira.

  • Care a fost lucrul cel mai important pe care l-ai invatat in viata?

Ca nu toate esecurile te doboara cum nu toate victoriile te ridica. Ca nu e doar negru si alb si ca si gri exista undeva la o delicata granita si ca uneori, cand crezi ca nu mai e nimic de facut, tot ce trebuie sa faci e sa astepti si sa nu te lupti cu destinul. O zicala araba spune asa” atunci cand se isca o furtuna, nu te lupta, lasa capul plecat si asteapta sa treaca”

  • Ce loc iti e cel mai drag din Romania?

Inca de la o varsta foarte frageda, mama a mers cu mine an de an la mare. De acolo am cele mai dragi amintiri: primii saboti cu toc de lemn-aveam vreo 4 ani-, prima cucerire pe la vreo 6 ani, primul colac al carui miros il am pastrat in nari si acum, de plastic incins. Totul e atat de proaspat in mintea mea! Asa ca locul favorit ramane marea…cu nuantele ei smaraldine, cu plaja, chiar mizera, cu clinchetul copiilor, cu kitch-ul boutiqurilor care acolo nu da rau. Nu romantismul e de vina, ci grandoarea marii. Pe cat e ziua de vesela si imbietoare, pe atat poate fi de amagitoare si cruda. Acest amestec ma fascineaza si nu pot sa ii rezist. In plus, acolo am fost si ceruta in casatorie de cel care a si devenit sotul meu.

  • Ce vrei sa faci in viitor?

Niciodata nu-mi fac planuri de viitor, decat asa in linii mari. Stii… un intelept spunea: “nu te gandi la viitor, vine atat de repede!”.

Share
59 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge