Tu (cand spui ca) traiesti?
Era o reclama acum ceva vreme apropo de ritmul biropat. Multi au fost deranjati de reclama, de cuvant si chiar de idee in sine.
Altii s-au uitat in jur si au vazut ca prieteni de-ai lor traiesc astfel. In sfarsit, unii si-au dat seama ca acesta este ritmul lor.
Mai sunt si unii carora pur si simplu nu le-a pasat – chiar daca erau exemple perfecte pentru reclama.
Si de-aici cumva intrebarea: tu cand spui ca traiesti?
Serviciul conteaza? Este important sa ai o sursa de venit – asa cum spuneam mai demult din fericire sau nu in zilele noastre ai nevoie de o suma de bani cu care sa reusesti sa traiesti zi de zi, luna de luna, an de an. Nu se poate fara (sau cel putin e extrem de greu). Ca atare da, conteaza un serviciu bun, ceva ce aduce acea suma lunara necesara, fie ca e obtinuta de la firma proprie sau ca PFA, fie ca esti angajat undeva.
Dar devine serviciul viata? Pentru unii se pare ca da. Stiu familie de oameni pe la 30 si ceva de ani, fiecare cu agentia proprie, fiecare incepand de pe la 8-9 programul si terminand, cu tot cu evenimentele la care participa, undeva pe la 10-11 noaptea. Acasa de la 11-12 noaptea. Si-apoi o noua zi. Weekenduri cu multe intalniri – rar timp in familie sau escapade undeva. Concedii – da, 1 maxim 2 pe an. Asta e viata lor – a nu se intelege ca o condamn – dar recunosc ca pentru mine o asemenea modalitate de a vietui nu intra in categoria “a trai”. Fiecare cu alegerile sale insa.
Obligatiile exista? Evident. Uneori sunt unele care nu ne fac placere, alteori nici macar nu e vorba de “obligatie” in sine, chiar daca am promis cuiva ca il ajutam, chiar daca trebuie sa facem unele activitati ce nu ne fac placere, exista cumva un rezultat, un scop pentru care se justifica.
Devine viata un sir de obligatii? Unora le e greu sa spuna nu. Sa analizeze cu atentie si sa constate ca nu au timp pentru un anumit ajutor, nu mai au resurse pentru a face un anumit lucru, ca au nevoie de o pauza. Si dintr-un da, in alt da ajung sa nu mai aiba vreme pentru ei.
Fiecare are pasiunile sale, fiecare are lucruri pe care ii face placere sa le faca. Fie ca vorbim de pictura ca amator fie ca ne gandim la cataratul pe stanci ori simple plimbari in parc, placerea de a admira un apus frumos, de a mirosi niste flori, de a te bucura de peisaje minunate, toate sunt momente in care traim cu adevarat. Nu mai zic de momentele in care stam alaturi de fiintele dragi noua – de la copii la animalele noastre de casa.
Clipe de neuitat, momente frumoase de care ne amintim peste ani si pe care daca le ratam nu vom avea oportunitatea de a le retrai. Aceasta e o lectie importanta: timpul trece si multe dintre lucrurile sau fiintele noastre dragi se duc. Anii se vad pe orice – de la planta din ghiveci si pana la cainele/pisica de acasa si, evident, pana la rude. Sunt activitati care trebuie realizate, e clar. Dar n-ar trebui sa existe o limita, un moment de la care tot ce faci e pentru tine?
Orice moment ratat e unul pierdut. A meritat sa nu te joci cu pisoiul care acum nu mai e pentru a sta peste program si a face un lucru in plus? S-a justificat sa tipi la copilul tau cand voia atentie pentru ca nu te-ai putut rupe de la un raport pe care n-ai apucat sa il termini la serviciu si nu stii daca vei avea vreme a doua zi?
Ce e de fapt important pentru tine? Stii? Tu cand spui ca traiesti? Ce inseamna pentru tine a trai si ce inseamna a vietui?
Insemnari similare
Eu traiesc cand zambesc, deci mereu 🙂
Cred ca fiecare moment conteaza si doar noi suntem cei care judecam un moment ca fiind bun sau nu.
Si mai cred ca a trai inseamna a invata si a evolua.
A invata din experientele acumulate si a evolua pe baza propriilor decizii si a propriilor acumulari.
Eu traiesc atunci cand constientizez un moment si nu e ceva mecanic ce il/o fac din obisnuinta, obligativitate sau din impuls. Traiesc cand actionez fara sa gandesc, cand fac exact ce imi place fara sa ma gandesc la consecinte. Traiesc cand calatoresc, cand descopar si experimentez lucruri noi.
Traiesc cand fac ceva neobisnuit si rupt din cotidean, cand ceva ma uimeste si ma bucura. Incerc sa traiesc in fiecare zi!
Lucian, foarte frumos spus! E usor sa ne gasim motive pentru a zambi, pentru a ne bucura ca traim si pentru a aprecia viata. Si, la fel, putem oferi zambete si motive de zambete celor din jur (si nu ma refer la zambetele de complezenta, cele prefacute etc.).
Aliceee Iti doresc sa ramai cu acest spirit si sa ai amintiri frumoase create in fiecare zi! Iti multumesc pentru vizita si comentariu si te mai astept pe-aici! 🙂
Foarte frumos articolul si te cam pune pe ganduri. Eu chiar incerc sa am cat mai multe preocupari in afara serviciului, desigur pe masura veniturilor. Vreau sa ma apuc de cursuri de germana si eventual de dansuri. Si in primul rand, fac tot posibilul sa socializez cat mai mult, sa petrec cat mai mult timp alaturi de prieteni, pentru ca asta conteaza cel mai mult.
La job e important, din punctul meu de vedere, sa-ti faci treaba cat se poate de bine, pentru ca pana la urma asta te defineste ca profesionist. Dar cand depasesti masura si dormi practic la job, nu trebuie sa ai impresia ca iti va face cineva statuie, pentru ca nu-i deloc asa…
Asa este, Iulia. Nimeni nu o sa faca statuie angajatului care face treaba a 3-4 oameni si, indraznesc sa spun, chiar daca i-ar face o statuie tot nu i-ar folosi la nimic.
Sper sa iti poti realiza dorintele si sa faci acele cursuri; indiferent de momentul cand se va intampla acest lucru iti doresc sa ai parte in fiecare zi de momente minunate, de amintiri placute!
Bun punct de vedere, buna intrebare! Simt ca traiesc tot timpul. Doar ca sunt momente cand traiesc cum vreau eu si momente in care traiesc cum vor altii. Dar eu ma lupt sa fie cat mai multe din prima categorie…Chiar azi am renuntat la cel mai banos contract din viata mea doar fiindca mi-am dat seama ca m-ar fi anihilat. Asa ca acum sunt foarte fericita! E mare lucru sa poti renunta la bani, multi! doar pentru libertatea de a face ceva ce iti place!
Marii oameni au aceasta putere: de a se alege pe ei in detrimentul altora. Sunt sigura ca lucrurile vor merge oricum din bine spre si mai bine! Iti multumesc pentru aprecieri – si da, sper si eu sa fie cat mai multi oameni care sa aleaga sa traiasca pentru ei!