De ce nu mai credem in povesti cu final fericit?

Daca te duci sa vezi un film comedie/romantic, clar esti o don’soara siropoasa si clar filmul o sa il plictiseasca de moarte pe nefericitul insotitor (asta daca nu mergi in grup de don’soare romantioase).

Daca lecturezi o carte care are un final fericit – bine, asta in cazul in care citesti – si cartea cu final fericit include si o poveste de dragoste, clar esti superficiala si clar e o prostie, nu trebuie sa crezi ca acea poveste sau una similara ar putea avea vreodata loc in viata reala. Cartile acelea ar trebui de fapt sa nici nu existe. Ar trebui sa citesti doar filosofie!

Daca in viata reala auzi o poveste frumoasa, clar auzi ulterior si comentarii de genul stai sa vedem cat o tine sau cu siguranta in spate se ascund multe lucruri urate sau sigur e doar o aparenta, nu spun ei ce probleme au!

Daca spui cuiva ca una sau mai multe persoane din familia ta au avut parte de povesti extraordinare cu final fericit, atunci sigur se va comenta – de fata cu tine sau nu – ca sigur nu ti-a zis ruda respectiva tot adevarul, ca oricum toti isi aduc aminte momentele frumoase si fac mai putin importanta partea cu greutati.

Daca, daca, daca.

Desigur ca nu toate povestile au final fericit. Desigur ca nu e mereu usor. Desigur ca e greu sa faci o poveste deosebita sa dainuie. Desigur ca sunt si probleme.

Dar sunt multe povesti minunate. Sunt multe istorii – chiar de dragoste ca tot aminteam de filme romantice si carti pe acelasi gen – care daca ar fi puse pe hartie ar deveni subiecte excelente de filme sau carti.

Da, sunt si povesti care daca ar fi scrise ar parea exagerari. Nu se poate dom’le sa fie chiar asa! E doar o imbinare a imaginarului cu cateva elemente reale!

De unde insa aceasta atitudine?

De ce aceasta lipsa – de putere? – de a mai crede in povesti cu final fericit?

Tu mai crezi in bine, frumos si fericire? De ce da?, De ce nu?

Share
92 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published.

CommentLuv badge