Ce faci cand incerci cu anii sa ramai insarcinata si nu ai noroc
|Asa cum am spus odata cu crearea ei, rubrica Mom stuff isi propune sa aduca in atentie diverse subiecte legate de familie, copii, parinti si conexe. Am vorbit despre cum este cand esti insarcinata, iar astazi voi vorbi putin despre reversul medaliei: ce faci cand nu reusesti sa ramai gravida.
Marturisesc ca am pornit acest subiect pentru ca stiu prin ce trec persoanele care vor copii si nu pot avea. Am cateva prietene care trec sau au trecut (da, am si cazuri fericite imprejur) prin aceasta drama. Pentru ca este o drama si deseori cei din jur nu fac altceva decat sa raneasca mai rau, cu sau fara voie.
Si am o rugaminte: daca aveti cazuri in familie sau printre prieteni ori daca voi treceti prin asa ceva, va rog sa comentati aici, sa impartasiti experiente, sfaturi utile celor care vor citi insemnarea.
Iata si experienta unei prietene, Simona, care a asternut in cateva randuri ce simte si cum este totul:
Trec luni, ani de zile si in fiecare zi te intrebi “Oare cand voi avea si eu un copil? Voi reusi, pana la urma?”. Luna de luna speri ca poate acum… pentru a ti se frange din nou aripile si a relua “lupta”, cea mai grea din toate: lupta de a deveni parinte, de a fi si a te simti “normal”. Pentru ca este o lupta, cu adevarat. Cu toate temerile care te bantuie, cu incompetenta sau indiferenta medicilor, cu timpul care trece implacabil, cu propria neputinta fizica, emotionala, financiara. Iti pui speranta in minunile medicinei, ca doar suntem in mileniul 3 si, teoretic, avem acces la cele mai noi proceduri de infertilitate, dar… cand ajungi in clinicile si spitalele din tara realizezi ca acele “minuni” raman adesea doar vise sau promisiuni. Te intrebi la infinit cu ce ai gresit, “De ce eu? De ce noi?”… fara raspuns. Si asa, pe masura ce trece timpul in zadar si toate incercarile – traduse cu prisos in timp, energie si bani – se transforma in nereusite, ajungi sa suspini la fiecare imagine si reclama cu bebelusi, sa admiri pe strada copiii necunoscutilor si sa-ti invidiezi prietenii care au avut sansa de a deveni parinti fara prea mari eforturi sau – ironia sortii! – intrerup sarcinile fiindca nu-si (mai) doresc copii.
Dar cel mai tare doare cand te intreaba cunoscutii “Dar voi ce mai asteptati?! De ce nu aveti copii?”. Pentru ca nu stii ce sa le raspunzi. Pentru ca nu mai ai puterea sa-ti explici drama iar si iar si nu mai poti suporta privirile compatimitoare sau incurajarile de complezenta. Si nici nu-ti folosesc nimic, ba chiar te jignesc unele “sfaturi” altminteri bine-intentionate, dar de cele mai multe ori inutile sau chiar jignitoare (cum ar fi “mai schimbati pozitia” sau “ati fost la medici?” – da, evident ca am fost, si inca la cati, ca nu sta nimeni sa sufere in tacere de infertilitate fara sa miste un deget). Asa ca, va rog, va implor, nu va mai intrebati rudele, prietenii, colegii, cunoscutii de ce nu au copii. Chiar daca zambesc amar, ii doare de fiecare data, credeti-ma. Si e greu de inteles ce e in sufletul lor, al celor care nu isi doresc decat sa devina parinti.
Pornesc de la cuvintele Simonei si incerc sa subliniez cateva aspecte importante.
Sfaturi pentru ceilalti:
- nu mai intrebati pe toata lumea – cuplu casatorit sau nu si chiar femei singure – de ce nu au copii. Daca vor sa aiba si nu reusesc sa stiti ca nu o sa va impartaseasca toata drama. Iar intrebarea cu “Voi cand” doar rasuceste cutitul in rana si, cum spune Simona, primiti zambete si raspunsuri ocolitoare – “Cand o vrea”, “Mai incolo” etc. Sa stiti insa ca in spatele acelor zambete oferite pe moment se pot ascunde ore de plans si durere acasa.
- daca vreti sa ajutati, ascultati si incercati sa va ganditi la solutii sau sa oferiti un gand bun. Nu, glumele simple – apropo de cea amintita de Simona – nu ajuta, doar ranesc. Chiar credeti ca la ce e simplu nu s-au gandit si ei? Chiar credeti ca glumele nu le aud de n ori? (un alt motiv pentru care lumea nu vorbeste despre problema.) Daca o persoana va investeste cu atata incredere incat sa va impartaseasca existenta acestei probleme incercati sa ajutati persoana. Uneori puteti face asta doar ascultand, poate oferind un sfat din ce ati vazut la prieteni si asa mai departe. Solutii se pot gasi. Ideea e insa ca problema trebuie tratata cu seriozitate.
Sfaturi pentru cuplurile (si mai ales pentru femeile) care nu pot avea copii
- incercati sa nu va lasati influentata viata profesionala de aceasta problema personala – este poate cel mai greu de facut. Sa ai de lucru este foarte bine in ziua de azi. Numai ca deseori problemele de acasa pot influenta cum muncesti. Din pacate insa, mai ales daca vorbim despre o situatie care se intinde pe luni in sir, poate chiar ani, ideal e ca la serviciu sa nu se simta problema. Lucrurile sunt separate si, oricat de cinic ar parea, angajatorii va platesc pentru a munci nu pentru a va consuma in problemele personale si a nu da randamentul dorit.
- ambii membri ai cuplului trebuie sa faca teste. Da, se poate intampla ca problema sa nu fie la ea ci la el. Dar intr-un cuplu si pentru a avea un copil e nevoie de doi, asa ca ambii parteneri trebuie sa isi faca diverse controale.
- nu va lasati pana nu gasiti un medic cu care sa va puteti intelege foarte bine – conteaza enorm sa puteti avea incredere completa in doctorul cu care vorbiti. Sa plecati incarcati de energie pozitiva de la el, sa aveti o persoana care sa va ofere toate datele necesare, care sa caute toate modalitatile care va pot ajuta.
- nu renuntati – Ok, daca aveti 60 de ani e o idee, insa multi ani merita sa nu renuntati, sa nu lasati testele negative sa va determine sa nu mai incercati.
- incercati sa fiti cat mai putin stresati de situatie in sine. Nu va ganditi musai la zile, ore si alte asemenea. Lasati lucrurile sa mearga de la sine. Stresul, din pacate, dauneaza grav. Gasiti-va modalitati de a va relaxa, incarca bateriile.Â
Sperati, aveti incredere si nu uitati ca uneori copilul apare atunci cand ai incetat sa mai speri ca il vei avea. Iar cand ramaneti insarcinata aveti grija de voi astfel incat totul sa mearga bine. E cel mai important lucru in acea perioada!
In final adaug doar ca a nu avea un copil, a nu reusi sa ramai insarcinata cand incerci tot felul de tratamente – si cele naturiste, si cele recomandate de medici, nu e un nimic ci, dimpotriva, e o problema si, chiar mai important, e o drama. Exista un forum despre infertilitate al unei asociatii (//forum.infertilitate.com/), acolo sunt multe povesti dureroase, dar si cateva de succes, dupa ani de suferinta.
Asa cum spuneam vad acest post ca unul pe care imi doresc sa il completam impreuna. Va invit sa adaugati sfaturi – fie pentru cei care incearca sa aibe un copil, fie generale – si experiente. Iar comentatorii obisnuiti, daca doriti sa pastrati anonimatul, puteti lasa comentarii cu pseudonim.
Cred insa ca e o discutie pe care merita sa o purtam deschis, onest.
Ati trecut prin aceasta drama? Ati reusit sa aveti un copil?
Traversati acum aceasta perioada? Ce va doare/nemultumeste cel mai mult? Ce v-ati dori sa puteti face si nu aveti acces?
Ce va deranjeaza la cei din jur? Cunoasteti cazuri de cupluri care au avut aceasta problema – sau o au acum?
Uneori biologia nu funcționează. Asta e. Există însă și alte soluții:
* Adopția. Există atât de mulți copii extraordinari care au nevoie de părinți. Ok, n-o să aibă genele tale și n-o să-l porți în burtă 9 luni. Rămâne o soluție foarte bună, deși birocrația e (încă) foarte mare.
* Mamă purtătoare. Nu știu cum e situația legală pe partea asta, dar în mod cert se pot găsi variante care să funcționeze. Soluția asta are avantajul că ai un copil care moștenește 50% sau 100% cod genetic de la părinți.
Sunt si eu de acord cu ce a spus Ovidiu mai sus. Atunci cand nici una dintre metodele “naturale” nu da rezultate concrete, mai ales daca incercarile se intind pe ani si ani (ma refer aici nu la incercari esuate dar fara un rezultat clinic concludent, ci chiar la diagnostice clare si inatacabile de infertilitate sau incompatibilitate intre soti), atunci, da, poate ar fi cazul sa se indrepte atentia si catre cele 2 variante subliniate de Ovidiu mai sus care nu sunt deloc de neglijat sau de neluat in calcul si care de multe ori pot salva vieti. Atat ale copiilor nedoriti de parintii naturali, biologici, care nu au nevoie decat de o familie iubitoare care sa ii accepte cat mai ales a sotilor/femeilor care isi doresc nespus un copil si neputinta conceperii acestuia le poate afecta grav sanatatea mentala (cunosc cazuri in care disperarea aceasta te innebuneste la propriu).
Bineinteles ca adoptia este, ca principiu, una din solutiile pentru a iesi din impasul infertilitatii! Insa din pacate si pentru copiii abandonati si pentru parintii adoptatori in Romania adoptia este atat de complicata si dureaza atat de mult! Asociatia SOS Infertilitatea desfasoara o campanie de advocacy intitualata “Vrem sa putem adopta copii!”, pentru ca nu este suficient sa vrei trebuie sa ti se si permita practic!! Daca aveti rabdare si va intereseaza cu adevarat subiectul, cititi aici: http://forum.infertilitate.com/viewtopic.php?f=2&t=200
Da, adoptia sau mama purtatoare sunt solutii. Dar nu pentru oricine. Nu toti isi doresc un copil care nu este al lor sau cu o mama purtatoare. Eu m-am referit strict la incercarile personale.
Stiu caz in care un cuplu a ajuns sa aiba copii – da, au 2 gemeni – abia in urma celei de-a 6-a fertilizari in vitro.
Sigur ca solutiile sunt viabile, ca multi copii asteapta un camin, dar, repet, nu orice cuplu care doreste sa aiba copii este pregatit sa infieze. De altfel, replica aceasta cu “infiaza daca tot n-ai succes” este unul dintre cele mai dure lucruri pe care i le poate cineva spune cuiva care n-a aandonat ideea de a avea un copil propriu. Mai ales daca ai un copil al tau, sa ii spui unui prieten/unei prietene care nu are sa infieze ajunge sa sune cinic. Sunt multe lucruri de investigat pana la a se afla sigur ca nu poti avea copii si a te gandi la alte optiuni. Sunt multe proceduri care se pot face – la noi sau in strainatate. Chiar nu recomand aceasta replica in conversatia cuiva care isi doreste un copil, incearca si inca nu a renuntat la idee. De ce nu recomand? Pentru ca ati rani acea persoana.
Toata lumea stie ca sunt disponibile aceste solutii, insa vorbim de o pregatire si de o acceptare ca nu se poate sa ai un copil al tau. Si de aici sunt multe alte lucruri care decurg.
As propune sa ramanem in zona celor care incearca, a celor care nu au epuizat toate sansele si care inca mai spera sa aiba un copil al lor.
Ok, cu riscul de a fi chiar È™i mai dur, cei la care te referi nu vor să aibă copii, ci vor în primul rând să nască un copil. Există o diferență subtilă, aÈ™ zice eu dată de o doză un pic cam mare de egoism È™i încăpățânare. Și aÈ™ mai adăuga că deciziile, mai ales cele care îți schimbă viaÈ›a, se iau cu capul, nu cu inima. Și gata, nu mai comentez nimic, că iar o să ziceÈ›i despre mine că sunt cinic È™i rău È™i misogin È™i de toate…
Ideea cu adoptia implica multe alte discutii – temeri cu privire la iubirea aratata copilului, daca el te va iubi etc. Repet, sunt multe cazuri de adoptii reusite si nu, nu ma gandesc la vedete ci la oameni obisnuiti, dar sunt si oameni care da, nu vor sa adopte. Si trebuie acceptat acest lucru – repet, adoptia nu e pentru oricine.
Cand spui ca vrei un copil, daca stii ca nu ai probleme, te gandesti la unul al tau. Si pana nu ai incercat tot si vazut ca nu merge eu zic ca trebuie sa incerci. Si da, crede-ma, un cuplu (indiferent ca vorbesti cu ambii parteneri, cu mama sau cu tatal) nu are nevoie decat de ajutor si sprijin. Oricine poate da sentinte dure, putini sunt cei care pot ajuta. E greu sa intelegi prin ce trece unul dintre parteneri – sau ambii – intr-o asemenea situatie daca nu ai trecut prin asa ceva sau nu ai oameni apropiati care trec prin incercare. Si tocmai din cauza acestor atitudini si reactii oamenii nici nu vorbesc despre problema. E mai rau ca in partea cu femei batute – ca acolo macar vezi ca a batut-o (cel mai adesea). Aici nu ai de unde vedea nimic, pentru ca toti ascund.
In general oamenii care au copii facuti usor sau oamenii care nu isi doresc in acel moment copii dau cele mai “bune” sfaturi. Asta cu adoptia e preferata mea. “De ce nu te duci sa adopti si gata”. De parca te-ai duce ca la piata sa iei un copil – “2500 doamna, ramane asa sau mai taiem?”.
La fel si asta cu “da nu va stresati, ca numai atunci cand nu va mai stresati o sa se intample”. De parca facutul asta al copiilor ar fi un fel de vrajitorie – te invarti de 2 ori pe piciorul drept sub clar de luna si gata, ai facut copilu. Incapacitatea de a procrea este o problema de sanatate ca oricare alta. Cum ar fi sa-i spui unui om cu hipotensiune cronica “da nu te mai stresa, ca din cauza asta ai probleme la inima”? Ar fi putin cam penibil, extrem de insensibil, si probabil ca omul respectiv te-ar trimite cel putin la plimbare.
Daca vedem un om fara maini, nu o sa-l rugam sa “ne dea o mana de ajutor”. La fel, daca vedem un coplu matur fara copii, e bine sa nu vorbeasca gura fara noi pentru ca daca un handicap nu se vede cu ochiul liber nu inseamna ca nu exista.
Ovidiu, cu riscul de a parea si eu dura si misandra, daca nu esti femeie te rog nu vorbi. O femeie se naste cu dorinta de a simti viata care creste in ea. Stiu ca ti-e usor sa vorbesti pentru ca esti barbat si nu poti sa intelegi ce inseamna genul asta de dorinta. Da, adoptia e o solutie (mama purtatoare nu e o solutie pentru din cate cunosc eu in romania se interzic practicile de genul asta) Dar nici adoptia, nici mama purtatoare nu iti ofera o experienta completa.
In legatura cu adoptia, din pacate, nu cunosti istoricul parintilor. Fie ca au in familie o boala grava de care tu nu afli decat cand ti se imbolnaveste copilul adoptat, fie ca au avut cazuri de probleme psihice in familie transmisibile pe fond genetic, etc. Da, daca in viitor nu o sa pot avea copii, si eu o sa decid sa adopt. Dar tot ce vreau sa spun e sa nu sariti cu totii asa de usor sa recomandati adoptia pentru persoanele care nu pot avea copii, de parca adoptia asta ar fi cea mai naturala chestie din lume. E exact ca transplantul de inima. Poti trai cu ideea ca o sa ai inima altuia, mai ales daca asta iti salveaza viata. Dar daca tot ai de ales (si intr-o societate normala ar trebui sa ai de ales) parca tot ai prefera sa faci tratament si sa-ti pastrezi inima cu care te-a creat universul.
@Moldoveanca Sfatul cu stresul este unul pe care si eu a trebuit sa mi-l asum la un moment dat. Si e sincer. In plus, s-a dovedit ca din pacate cu cat esti mai stresata, cu atat sunt mai mari sansele sa nu se intample datorita tuturor modificarilor care apar in corp. In niciun caz nu zic ca e usor, zic doar ca ideal e sa incerci, ca femeie, sa te si relaxezi si sa gasesti lucruri/locuri etc. care sa te bucure pentru a putea avea sanse mai mari sa ai un copil. Si da, crede-ma sfatul cu stresul e unul pe care l-am dat mai departe chiar cuiva care intre timp a devenit caz fericit si dupa 2 ani jumate a reusit sa ramana insarcinata si acum are deja un copil de cateva luni. Nu, nu am fost trimisa la plimbare atat timp cat am stiut cum sa dau acest sfat si sa il explic. Si da, e singurul dar chiar util pe care il dau.
In plus, asa cum am spus: da, atunci cand nu ramai insarcinata vorbim de o problema – a ta, a partenerului, ramane de investigat – insa si stresul influenteaza – repet, sunt multe articole si chiar studii care arata acest lucru. Si cum nu doar pentru ca esti stresata nu ai copil, dar fiind stresata s-ar putea sa iti micsorezi si mai mult sansele de a ramane insarcinata, recomand din suflet sa se incerce sa se diminueze motivele de stres (care sunt o sumedenie, nu vorbim doar de stresul de a ramane insarcinata, intrucat poate fi vorba de stres cauzat de serviciu, probleme in familie si altele).
Cred ca pe subiect pot vorbi si femei si barbati. Unii au trecut prin drama, unii inca trec, altii au prieteni care poate traverseaza o perioada cu probleme in aceasta directie. Nu cred insa ca sfaturile cu privire la adoptie trebuie oferite inca de la inceput. Asa cum spuneam, oricine stie ca exista posibilitatea, dar cand vorbim despre a avea un copil, adesea ne gandim la unul al cuplului respectiv. Cred ca e bine ca atunci cand avem in preajma cupluri/prieteni cu aceasta problema sa incercam fie sa le fim alaturi, fie sa evitam sa le oferim sfaturile, altfel, asa cum spunea Simona in interventia publicata in material, bine intentionate, dar de care nu au nevoie si care pot face mai mult rau decat bine.
Desigur ca in final fiecare ramane cu parerea lui – si, dat fiind subiectul insemnarii, nu pot decat sa urez succes tuturor celor care doresc sa aiba un copil, incearca, dar din pacate copilul nu apare.
Loredana, sfatul cu stresul e un sfat periculos de dat. Cunosc o femeie careia toata lumea ii spunea sa nu se mai streseze pentru ca nu putea face copii. Se dezvoltase o intreaga teorie in jurul ei, in grupul ei de prieteni. Ca Maria e prea stresata si de asta nu face copii. Si ce sa vezi, Maria a hotarat sa isi asculte prietenii si sa nu mai stea stresata. Si a lasat totul in voia sortii. Si tot in voia sortii (sau, mai popular, in “voia Domnului”) a lasat timp de cativa ani. Dupa care a luat decizia sa mearga totusi la doctor. Si ce sa vezi, avea endometrioza grad 4. Care endometrioza ar fi fost mai usor de tratat daca statea ceva mai stresata inca dupa primul an in care a vazut ca nu poate sa faca copii. Orice boala descoperita la timp se trateaza. Cu cat esti mai tanara, se trateaza mai usor. Doar ca Maria mea a inceput sa incerce la 27 de ani si deja implinise 32 cand s-a dus la doctor. Ceea ce s-ar fi tratat usor la 27 a fost un chin de tratat la 32, cand deja era extrem de extinsa.
Infertilitatea e o problema de sanatate. La orice problema de sanatate e bine sa fii putin stresat, suficient cat sa te impinga sa te duci la doctor.
Diagnosticul de “esti prea stresata” se pune de catre medic, pe baza unor investigatii amanuntite, nu de catre prieteni. Daca un cuplu nu reuseste sa conceapa dupa 1-2 ani, asta e primul simptom ca exista o problema.
Aaaa, stai ca inseamna ca nu m-am facut inteleasa bine. In niciun caz NU am zis ca trebuie sa nu te stresezi si gata ai copii. Prietenii mei despre care ziceam si-au facut multe teste, inclusiv de endometiroza si au investigat. Eu ziceam partea cu stresul alaturi de celelalte influenteaza atunci cand esti mult prea stresat. Altfel sigur ca trebuie sa te duci la doctor – asa cum spui, indiferent de problema.
Din ce stiu, in Germania de exemplu daca incerci un an si nu reusesti sa ai copil, medicul chiar trebuie sa investigheze totul si se pune problema de infertilitate si se merge mai departe cu investigatii si proceduri in aceasta directie.
Asadar da, raman in continuare la ideea ca e un sfat pe care merita sa il punem in practica in general (adica de exemplu sa nu lasam nici sa fim stresati de la serviciu si acest lucru sa ne afecteze relatia cu sotul, cu prietenii etc. – asa cum se intampla uneori), dar in niciun caz sa nu spunem: suntem stresati, de aia _______ si aici se poate completa cu orice (nu avem ceva, suferim de ceva etc.) si sa nu mergem la doctor pentru ca daca ne destresam totul va fi bine. Asta clar nu. E bine sa ai grija de tine din toate punctele de vedere.
De altfel, in post inclusiv la sfaturi am subliniat cat de important este sa iti gasesti un medic bun, sa investighezi si sa poti vorbi orice cu medicul personal.
Buna ,sunt casatorita de 12 ani,in acesti ani nu a rezultat niciodata o sarcina.Eu locuiesc la tara ,ceea ce este fffff greu cu lumea de aici,sunt ffff insensibili.Eu am o situatie financiara buna si de aceea cei de aici,ne condamna ca muncim prea mult(” de ce munciti atat ,daca nu aveti copii?””)Dupa ei cred ca ar trebui sa traiesti doar cu apa,daca nu ai copii! si vai cat m-am chinuit sa avem,eu m-am operat de doua ori,injectii tratamente,etc….fara rezultat….Nu m-am saturat de lupta aceasta ,ci de oameni care ma tot jignesc,ma arata cu degetul(“”uite-o si pe aia care nu are copii”‘),inca nu am renuntat la speranta,dar cei din jur,imi cam taie aripile!Chiar si medici nu m-au ajutat mai deloc,unul imi zice ca nu sunt probleme,altul ca nu pot avea copii pe cale naturala si tot asa…pe cine sa cred?Cei care judecati cuplurile fara copii,va rog sa va ganditi intai ,prin ce trec acestia! este fffff greu fara copiii dar nu avem nici o putere,eu daca as sti ca la Polul Nord este vindecarea mea,as pleca si pe jos pana acolo! vorbesc ffff serios! sper sa intelegeti ca neputinta noastra nu depinde de noi,doar de Bunul Dumnezeu si poate si de medici care ne investigheaza.As vrea ca in viitor sa fie medici care sa-si dea mai mult interesul.
Exact cum am spus si eu mai sus, dandu-i PARTIAL dreptate lui Ovidiu cu cele 2 optiuni alternative, acestea ar trebui sa fie luate in calcul exclusiv si numai dupa orice alte incercari si investigatii medicale, cand fie un medic foarte competent, fie vreo 2-3 pareri medicale au dat deja verdictul ca e imposibil din punct de vedere fizic orice alta interventie clinica ar mai avea loc. Din pacate sunt si astfel de cazuri. Cand se epuizeaza absolut toate investigatiile, tratamentele si interventiile medicale si tot nu exista un rezultat pozitiv. Pana in acel moment, trebuie sa ne agatam de absolut orice sansa cat de mica, de orice speranta si consider ca daca cineva isi doreste un copil CU ADEVARAT e de datoria lui sa faca absolut tot ce este omeneste posibil pentru a-l putea concepe. Din propriile gene si prin propriul corp. Desi este foarte greu pentru unele persoane din pacate, nu este totusi imposibil. Cele 2 optiuni cu adoptia si mama purtatoare (care din cate stiu este deja in discutii de legiferare in Parlamentul Romaniei) ar trebui luate in calcul numai dupa ce s-au epuizat orice alte incercari si chiar macar 2-3 medici extra-competenti iti dau verdictul ca pe cale naturala nu se poate cu niciun chip, e fizic imposibil.
Eu una, desi inca cred ca mai am ceva ani pana sa ajung in situatia data (desi am colege chiar de varsta mea care au inceput deja sa aiba proprii pui si nu din “greseli” ale tineretii ci din proprie intentie), oricat de incompetent ar fi sistemul medical din aceasta tara, as merge ORIUNDE numai sa pot rezolva problema (bineinteles, si in limita posibilitatilor, si aici ma refer indeosebi la cele materiale). Pentru simplul motiv ca as refuza categoric sa cred ca nu exista medic pe lumea asta care sa nu vrea sau sa nu poata sa ma ajute. Pana ajung la un diagnostic concret. Pana in panzele albe. Recunosc ca inca de pe-acum iubesc copiii la nebunie si-abia astept sa-i pot avea pe-ai mei proprii chiar daca in prezent sunt anumite incoveniente sociale si materiale in viata mea in acest sens. Dar in situatia descrisa in post, nu as avea liniste pana nu as epuiza absolut TOATE interventiile si investigatiile medicale necesare pentru a gasi macar o portitza de rezultat, sau fie macar si pentru a fi impacata cu mine insami ca am incercat orice e omeneste posibil si totusi nu se poate… sa nu am regrete ca exista ceva ce nu am facut in incercarea de a fi parinte. Abia apoi, as lua in considerare cele 2 optiuni. Dar cu siguranta nu as putea fi niciodata impacata cu mine insami daca nu as incerca absolut orice e omeneste posibil sa pot concepe proprii copii. Eu una nu sunt total impotriva adoptiei. Doar ca as lua-o doar ca pe o ultima solutie cand absolut nimic altceva nu e posibil.
Aceasta situatie mi-a adus aminte chiar si de o replica dintr-un serial celebru, care consider ca se aplica in multe asemenea cazuri, si de care chiar si eu insami ma tem, chiar si in prezent: “In our twenties we fear so much not to get pregnant, and in our thirties we try soo hard to get pregnant and hardly succeed” (La douazeci si ceva de ani fugim de sarcina ca de ceva ingrozitor, iar in anii treizeci ai vietii ne chinuim atat de mult sa ramanem insarcinate si totusi reusim atat de greu” :-< … Din pacate e atat de real si mai ales actual. Recunosc, asta e una dintre cele mai mari temeri ale mele in legatura cu acest aspect. Si desi multa lume imi spune ca momentan sunt "prea mica" pentru a avea copii, totusi cosmarul meu cel mai mare e sa ma trezesc peste vreo 8-10 ani si sa descopar cat de greu imi e sa procreez, exact in situatia descrisa in acest articol, cu luni, chiar ani de incercari. Atunci cand ceasul biologic va ticai amenintator in defavoarea mea, cu siguranta voi regreta faptul ca acum am amanat atat momentul.
@Eli
Ai subliniat un lucru important: modul in care cei care nu au copii sunt priviti de ceilalti in comunitati mai mici – asa cum se intampla la tara. Da, si eu am vazut ca acolo aproape e condamnat cel care nu are copii – rareori se gandeste cineva ca ar putea exista probleme si din acest motiv nu sunt.
Imi pare rau sa aud ca in tot acest timp nu ati gasit nici medicul potrivit si nici nu aveti copil. Poate ca, daca exista posibilitati materiale, ar fi indicat sa incercati sa veniti intr-un oras mai mare – la noi sau in alte parti (repet, in functie de posibilitati) intai pentru teste complete si competente si apoi, in functie de rezultate, pentru tratamente, investigatii suplimentare etc. Optiuni sunt – inclusiv fertilizari in vitro si alte asemenea – si trebuie vazut ce si cat suporta statul, ce trebuie sa platiti voi.
Avand acces la internet sunt sigura ca stai permanent si cauti informatii – am oferit si acel link mai sus la un forum dedicat problemelor de concepere a unui copil – sper sa reusesti sa ajungi cat mai curand la medicii cei mai buni (incearca altii decat ai mers pana acum ca sa vezi ce zic, analize etc., desi sunt sigura ca stii deja toate acestea) si sa ajungi sa ai un copil al vostru. Va tin pumnii!
@Gabitza Iti pot spune din ce vad la prieteni si nu numai ca da, nu incetezi sa cauti solutii si alternative si medici buni – nu neaparat unii care fac miracole, ci unii care sa se ocupe de tine, sa te trateze asa cum trebuie, sa se preocupe de problema, sa investigheze tot, sa iti vorbeasca deschis si asa mai departe.
Cand vei ajunge sa te gandesti la un copil si sa incerci alaturi de un partener iti doresc din suflet sa nu ai probleme 🙂
@Gabitza Hai ca scriam amandoua in acelasi timp – asa ca acum raspund la al doilea mesaj.
Nu stiu daca exista o varsta ideala. Uneori n-ai cu cine, desi iti doresti (chiar la 20 si ceva de ani, chiar la 30), alteori ai cu cine dar e prea tarziu, alteori nu vrei ca sa poti lucra, strange niste bani si apoi, candva sa ai un copil si asa mai departe. E-adevarat ca acela este cosmarul cel mai mare al unei femei care isi doreste, candva, un copil. De aceea se spune, de exemplu (din ce stiu) ca mai ales femeile cu RH negativ ar trebui sa pastreze primul copil. Ar trebui asadar ca incercarile sa fie constiente – sa nu te trezesti cu greseli ale unui moment care apoi sa aduca suferinta tuturor…
Complicate-s toate 🙂 Eu zic ca totusi n-ar trebui sa te stresezi – ci sa te gandesti pozitiv. Oricum pentru moment ai spus ca nu e cazul – si o sa vezi atunci cum va fi 🙂 Ai grija de tine si iti doresc ca atunci cand vei vrea sa fie totul bine!
buna fetelor, eu am plans cand am citit articolul,desi nu trec prin asa ceva am o fetita si la mine dupa 5 luni sa prins sarcina si intradevar este un moment de panica.pentru ca nu stiu cati se controleaza inainte de casatorie dar cei care se iubesc ar trebui sa fie si la bine si la rau inpreuna multi poate ajung sa se desparta si sa nu isi inteleaga partenerul de viata dar speranta sa moara ultima…cand esti parinte poti sa ranesti usor pe cei din jur pentru ca orce parinte are tendinta sa vorbeasca despre copilul lui fiind si ei uimiti de minune….
credeti in Dumnezeu!, el stie ce ne trebuie cu adevarat fiecaruia dintre noi; am vazut oameni frumosi care au primit frumusetea pentru sufletul lor bun; am vazut oameni urati care se intrebau: de ce?, dar erau rai; am vazut bolnavi de inima cu o ciuda in suflet de ma cutremuram; am vazut femei fara copiii cu o invidie si o ura pe alte femei care sunt mame incat…….spun doar atat: schimbati energia din inima voastra si daca vrea Dumnezeu apare si bebelusul.
toate suferintele vin din interiorul fiintei noastre, pot plange sau pot surade cuplurile infertile mult si bine….astea sunt de fatada, adevarata fiinta e acolo unde doar Dumnezeu vede….si el stie cel mai bine…..fiecare om primeste fix ce merita. sunt cupluri la care copilul apare repede, si uneori aceste cupluri sunt judecate la fel de ASPRU cum pomeneati voi mai sus, tocmai de viitoarele cupluri INFERTILE. cu adevarat exista DUMNEZEU…….adeceti-va aminte pe cine ati ranit voi la viata voastra. daca la unii copilul apare mai tarziu, inseamna ca asa trebuie, daca la alti nu apare de loc – asta e!
si DA, eu sunt printre acele mame ranite ca am devenit mama in anul 3 de facultate…..de cine credeti ca eram ranita???? tocmai de una care acum e innebunita de durere ca nu poate face copii.
am relatat din experienta mea de viata nu din rautate ci doar ca sa impartasesc si altora ca eu am observat o trasatura spirituala comuna care apare in cazul tutturor cuplurilor infertile; au ras candva cu o mare pofta de un copil nascut in afara casatoriei; au barfit la greu un copil din flori, am ras de o mama care facea copii la varsta de 20-24 (desi e varsta optima, atunci viitoarele femeile sterpe vor distractie la maxim), unul dintre parteneri are deja un copil dintr-o alta relatie dar copilul ala nu e interesant, copilul ala e chiar blamat…etc……stim toti personajul cel rau denumit mama vitrega
adela, esti foarte transanta si daca credem in Dumnezeu trebuie sa-ti dam dreptate, asa e – fiecare culege ce a semanat. deci doamnelor din cupluri infertile, care suferiti atat de mult, v-ati intrebat vreodata daca voi sau sotul ati facut rau cuiva??? ce se intampla cu sansa voastra atunci cand priviti cu ciuda pe cei care au copii (stiu pe cineva care a recunoscut ca ura emorm tot ce avea legatura cu bebelusi doar pentru ca nu ramanea gravida….si acea persoana nici nu a ramas vreodata)
adela…apropo, la tine copilul a aparut asa pe nepusa masa, sau ce?
eu sunt asistenta in maternitate si vad zilnic paciente cu diferite probleme. pentru noi toate problemele tuturor pacientelor sunt reale. o vecina nu putea face copii si venea mai des pentru investigati, era foarte inraita ca uite “altele fac avorturi si ea vrea copil si nu ramane gravida”; a trebuit sa-i spun sa nu mai judece nici ea alte femei mai ales ca si ea se plangea ca alti oameni spun de ea diferite rautati. credea ca merita cel mai bun tratament, ca ii trebuie cel mai bun doctor, ca lumea ar trebui sa stea in loc doar ca are ea greutati, dar nu concepea ca e posibil ca organismul ei sa fie afectat astfel incat sa nu existe o rezolvare. poate e Dumnezeu cel care regleaza niste treburi sau natura care stie ca e mai bine asa. in toate este un echilibru, fiecare va primi ce trebuie. ce alti plang si dispera ca nu sunt bogati? sau faimosi, sau au alte probleme materiale(lipsa casei, a jobului, etc)?
rodica, doresc sa-ti raspund la intrebare dar tocmai asta e problema, nici macar nu conteaza cum apare pe lume un copilas, ca era mama casatorita, ca nu era, ca erau pregatiti tinerii parinti sa devina parinti, ca nu erau – el apare ca vrea Dumnezeu si important e sa fie sanatos. in cazul meu totul era ROZ si frumos, eram casatorita de la sfarsitul anului I de facultate, locuiam cu sotul in propriul nostru ap. cu 2 camere, curat, mobilat, parinti ne sustineau din toate punctele de vedere. In anul III de facultate a aparut copilasul. eu radiam, sunt o femeie foarte frumoasa, dar atunci am fost ca o nestemata. constant eram intrebata ce-mi trebuie copil, ce m-am apucat sa fac copii, etc; am fost facuta in lipsa bortoasa, fraiera; unele colegute “mai invidioase” spuneau ce proasta sunt ca acum o sa aud doar urlete, pampersi, biberoane si suzete. nu conta….eu eram fericita, sunt si azi. eu si sotul meu am facutdupa 10 ani inca o fetita. pot spune cu mana pe inima ca a fost frumos sa am un copil si la 22, dar si la 32 a fost la fel de frumos. nu conteaza cand si cum apare pe lume un copil – conteaza doar ca el e un miracol ce vine de la Dumnezeu. femeile rele pot avea multe greutati in viata, datorita rautatii lor…..eu zic sa trateze mai intai relele facute prin barfa, invidie, etc. fiinta noastra tine si de spiritualitate. sper sa vina bebelusi la toate femeile pentru ca e ceva atat de minunat.
am aceasta problema care a devenit obsedanta pentru ruina de femeie cu care sunt casatorit. si m-am cam saturat, atat de tare incat atunci cand ea plange ca proasta cum altele fac “plozi”pe banda si ea nu poate; si chiar asa ii numeste pe copii altor femei: plozi, mucosi…..si se mai mira ca nu ii da soarta si ei un copil; prima data cand a vazut burta unei amice gravide a spus ca era asa de urata, cu o dunga neagra; ea e o tampita iar eu ma gandesc la o iubita din tinerete.
oricum o las drak si scap de chin, lipsa fertilitatii urateste o femeie. m-am saturat sa vad pe starda femei fertile, atragatoare, pline de viata si bucurie. BARBATI fugiti de STERPE ca de cel cu coarne!
va spun din propria experienta drumul langa o femeie stearpa e greu, l-a descris si dumnezeu in biblie. stearpa e femeia cu suflet urat si numai daca se indreapta el o va ferici cu prunci. cu toate ca toate stiu povata din biblie, multe aleg doar sa se faca ale dracului pana in panzele albe. eu unul imi caut alta femeie si-mi vad de viata. drumul langa o stearpa e dificil, toate om iau la vale. si cu cat sansele lor scad devin turbate.
Domnule Dan dar cand te-ai casatorit cu ea de ce nu i-ai facut si testul sa vezi daca este fertila poate ca intre timp a devenit asa nervoasa, poate daca era iubire si o sustineai moral poate era altceva nu se zice ca tebuie sa fim impreuna si la bucurii si la necazuri ?
Si mai sunt si alte moduri de a avea un copil dar in general romanii sunt coomozi si daca nu le da dumnezeu copil zic asta este ,romanii sunt oameni foarte fitosi isi cumpara case masini si cand vine vorba sa plateasca o alta femeie purtatoare zic ca este prea scump dar fericirea niciodata nu o sa vina din lucrurile materiale
Cand ma plimbam prin parc cu sotul meu(inainte sa am eu propriul copil )ii vedam pe ceilalti ce fericiti erau toti parca nici nu aveau probleme ,dar dupa ce am nascut am inteles si am simtit adevarata fericire oricat de trista ar fi viata un copil intotdeauna te face fericit!
Doresc tuturor sa aibe parte de acest sentiment minunat !
scumpa doamna Sorina, tocmai ca am inteles problema si am spus ca trebuie sa rezistam chiar si asa fara copil(nu avem bani de FIV, mii de euro ptr mame purtatoare sau alte chestii cu adevarat fitoase). Doamna am rezistat 5 ani, apoi am zis da-o incolo de treaba, deja e ambitie prosteasca dusa la refuz. se poate trai in linistite si cu alte lipsuri, deci se poate si cu asta. dar credeti-ma o iau toate pe pustie. baga pastile in ea ca nebuna de are acum si barba si mustata, e grasa, e a draq, ca nervoasa e putin spus…pai cine sa o mai F***, farmacistul eventual ca doar ala mai are un castig de pe urma ei. eu inteleg orice boala, orice problema, orice neajuns dar daca esti betiv – te priveste, daca esti isterica – te descurci. fara suparare….si credeti-ma fite de 2 bani sunt cele numite de dvs….auzi la ea fraierii nu dau bani pe mama purtatioare adr dau pe masini si case; pai daca nu aveam masini si casa nici o cotoroanta de asta nu te-ar baga in seama. mai sus spunea cineva ca abia la al 6 FIV a reusit o cucoana sa faca copil….poate atatia bani a furat ea sau barbasu si atatia bani trebuia sa piarda, v-ati gandit oare?
cunosc o fata care a facut avort intr-o zi de sarbatoare pentru ca a considerat ca nu era timpul potrivit sa faca un copil, desi acum este timpul potrivit pentru ea pentru ca sa realizat financiar ,acum nu mai poate sa faca copii si isi doreste foarte mult
eu una sunt total impotriva avorturilor si consider ca Dumnazeu stie mai bine cand sa ne ofere bucuria unui copil
Dumnezeu ne incearca in multe feluri noi trbuie doar sa stim cum sa trecem peste greutati
e clar ca noi culegem roadele faptelor noastre. sora mea nu poate face copii, adica acum cauta rezolvari, vindecari, miracole. subiectul e tare sensibil si toti care au spus una sau alta trebuiesc intelesi. unii sufera, altii se folosesc, medicina nu mai e vindecare de mult la noi in tara – e comert, femeile cu asa probleme sunt atrase tocmai de prestatorii unor astfel de servicii sa cheltuiasca sume infernale de bani, iar uneori reusita e departe si stresul si mai mare. eu o incurajez pe sora mea si pe toate femeile si cuplurile aflate in astfel de situatii. incercati dar in limitele bunului simt, adik faceti un tratament de desfundare trompe, rezolvati un chist, un fibrom dar nu exagerati. exagerarile sunt grave si va atrag in probleme psihice grave. nu uitati exemplul Madalinei Manole care dupa multe FIV a reusit dar nici normala la cap nu a mai fost. poate dupa reusita cu copilul mai dorea ceva imposibil, nu stiu sa aiba iar 20 de ani, habar nu am. si a clacat, a fost imposibil pentru ea sa se mai bucure de copil, pacat. barbatii care au deja neveste care exagereaza e bine sa termine casnicia, decat sa aiba asa o relatie. credeti in iubire!
Am lasat discutia sa continue considerand ca fiecare are dreptul la o parere si ca nu strica sa fie exemple si din alte zone. Oricat as fi insa de dispusa sa accept pareri diverse de vedere, pe acest blog nu se accepta injuriile si insultele, astfel ca o parte din comentarii, din cele din urma care contineau un limbaj deloc adecvat acestui blog, au fost moderate.
Imi pare rau ca trebuie sa fac acest lucru insa oricat de greu ne-ar fi tuturor in diverse momente si din motive diverse, insultele si limbajul urat nu sunt o solutie si nu sunt acceptate aici.
Cat despre a sta alaturi la bine si la greu – adica a avea o casnicie – aici discutia e lunga. Infertilitatea poate avea cauze diverse si nu este neaparat a femeii. Asa cum am spus mai sus, intotdeauna este important ca ambii parteneri sa fie investigati.
Intr-adevar insa sunt cupluri care ajung sa nu poata concepe un copil al lor. Adoptia ramane insa o solutie viabila – mai ales ca s-au mai scurtat perioadele de adoptie si copiii pot fi luati de foarte mici. Sigur ca este dificil cand un copil este dorit, dar el nu apare, si ca acest lucru este un moment greu de trecut pentru un cuplu. Unele cupluri se despart, altele nu. Cu siguranta insa oamenii nu ar trebui sa stea impreuna cand nu se simt bine impreuna. Tensiunea nu duce la nimic bun – cel mult amana un sfarsit si il fac si mai urat decat trebuie sa fie.
Eu va doresc tuturor celor care aveti copii sa va fie sanatosi si sa va bucurati de ei, iar tuturor celor care nu aveti copii, dar vi-i doriti, sa aflati de ce acestia intarzie sa apara, sa poata fi ceva tratabil si sa aveti o viata frumoasa si, pe cat posibil, si cu copii alaturi!
Citesc si eu tot felul de articole, forumuri si bloguri despre problema mea, pe unde nu am fost sa rezolv si cati bani nu am irosit, pe la spitale, farmacii, preoti, si degeaba. La inceput credeam ca altii curiosi si bagaciosi sunt dezechilibrul meu dar am ajuns sa cred ca sotul ii intrecea pe toti. Si de fapt hai sa recunoastem noi cele care avem asa probleme ca de asta ne e cel mai frica-ca ne lasa si sotul pana la urma. Dan e unul care macar si-a rostit supararea. Al meu m-a lasat direct din aceleasi motive pe care le spunea si ceilalti, devenisem exagerata. Statea langa mine dar era doar o carcasa goala, gandurile lui fugeau prin alte parti. Barbatii nu sunt facuti sa treaca prin asa ceva, ei pleaca la femeile vesele, realizate, stabile, pentru ca lor le place viata. Eu am ramas singura si am realizat mai tarziu ca avea dreptate; nu e rau sa afle si alte fete cu astfel de necazuri ca nu poti sa-i ceri barbatului toti bani pentru FIV-uri peste FIV-uri, ca nu poti sa te transformi intrun monstru de femeie iar el sa ramana alaturi. Eu a trebuit sa-mi revin si sa accept ca asta e destinul meu.
Asa ca degeaba se dau sfaturi pentru cei de pe strada care te intreaba de ce nu faci copii sau glumesc spunand schimba pozitia sau cocosul sau gaina; cine nu are asa probleme nu da importanta unor lucruri, nu stiu cum e si nu fac din rautate afirmatii, sunt sigura ca multe fete cu necazuri se baga la fel de neatent in alte aspecte ale vietii. Problemele sunt in cuplu si atat, iar barbatul nu e pentru asa ceva, el e primul care pleaca si abandoneaza corabia in asa NECAZURI. Si cei mielusei care stau, doar stau dar sunt goi pe dinauntru, se viseaza prin alte parti, prin alte locuri cu alte femei. Pastrati echilibrul si luptati atat cat se poate, cand nu se mai poate continuati viata asa cum o aveti.
@mary Sunt oameni si oameni, cupluri care rezista si cupluri care nu. Eu am cativa cunoscuti si prieteni, si chiar rude sau vecini, care nu au avut copii, chiar daca si-au dorit (si nu au avut bani de proceduri sau nici macar nu existau acestea pe vremea lor) si totusi au invatat sa se bucure de viata impreuna. In final este vorba despre oameni si despre modul lor de a se adapta.
In mod cert insa ai dreptate: nu trebuie ca doua persoane sa stea impreuna si sa se chinuie – cu repros, atitudine etc. – daca nu sunt capabile sa se iubeasca si sa aiba o viata frumoasa.
Stiu loredana, asa e sunt oameni si oameni, prima mea casnicie nu a rezistat, a fost chiar urat, asa cum descria si Dan. Eu trecand prin asa ceva il inteleg, l-as ruga doar sa fie mai elegant pe viitor in orice privinta, il rog sa-si spuna punctul de vedere mai finut. In schimb in a doua casnicie totul e bine, asta inseamna ca se poate. Nu voi avea copii dar recunosc si eu m-am schimbat, am terminat cu cautarile imposibile, cu ciuda, cu suferinta. Sora sotului a facut un bebe, eu am devenit nasa lui, particip la cresterea lui inca din prima zi de viata, poate fi frumoasa viata.
Daca furia acida a lui dan, atentionarile altor femei care au scris, destainuirea mea ca si eu am fost exagerata, deplasata, ….le ajuta pe anumite doamne sa nu faca aceleasi greseli care in mod sigur duc in aceeiasi directie-esec in casnicie- atunci e de bine. Cat as fi dat sa ma atentioneze si pe mine cineva, scapam de multe suferinta, jigniri, scandal, ca prima casnicie oricum nu rezista. El dorea o femeie multumita, cu incredere in ea, eu nu sunt asa. Eu sunt altfel, se vede ca am suferit, ca ma simt schilodita din cauza faptului ca nu voi avea copiii mei niciodata.
In Sfanta ScripÂtura, in general, sterilitatea apare ca o nenorocire. Adeseori, prorocii o invoca drept forma de blestem impoÂtriva celor care nu implinesc voia lui DumneÂzeu. Astfel, Ieremia spune: “Fie femeile lor sterpe si vaduve” In schimb, fecunditatea apare ca un bine, ca un semn al bunavointei si binecuvantarii dumÂnezeiesti. “Vei fi binecuvantat mai mult”, decat toate neamurile; si nu va fi intru tine barbat “fara rod sau femeie stearpa”. Aceasta “fagaduinta este valabila, de asemenea, pentru fiecare om drept. Pe cel iubit de El, Dumnezeu nu-l va lipsi de urmasi
Acest post nu este unul care sa analizeze cauze ori chestiunea din perspectiva religioasa. Este un material menit a prezenta anumite moduri in care ar fi de dorit ca oamenii sa NU reactioneze in preajma unor cupluri – a se vedea replicile neinspirate prezentate la inceput – si, mai ales, ce este de facut cand apare infertilitatea.
Am recomandat un forum axat pe acest subiect si cateva sfaturi pentru cei care au aceasta problema.
Insist asadar – si de acum comentariile de gen vor fi moderate – sa nu mai apara citari din diverse surse mai ales neverificabile cu privire la problema. Lucrurile nu sunt niciodata simple. Daca vorbim de vina datorita vreunei invidii sau altui element de purtare am putea intreba totusi ce vina are un copil nascut cu cancer sau cu mari boli. Discutia este ampla si nu este acesta un subiect de dezbatut aici.
Repet: esenta materialului este de a gasi solutii, modalitati de a trece peste aceasta problema si nu de a arata cu degetul!
Va astept asadar sa imi spuneti cum ati depasit voi problema – @mary ne-a oferit un exemplu de viata graitor. cu doua casatorii si doua feluri de barbati in viata ei, dar si cu schimbari ale ei – sau cunoscuti de-ai vostri 🙂 Va multumesc pentru intelegere.
Da, stiinta si biserica niciodata nu au fost de acord 100%. De asemenea oameni sunt multi, viziuni despre subiectul dat asemenea. Eu am 43 de ani, am doi baieti mari(13 si 16). Am plecat din Slobozia ptr. studii, apoi dupa ani si ani m-am intalnit cu fosti vecini/vecine, colegi/colege, amici, etc. Toti ne-am intrebat unii pe alti de viata, de familie, de copii, de casnicie, asa de complezenta, fara un gand anume pus pe ATAC, adica daca cunostintele intalnite nu aveau casa sa sufere ca noi i-am intrebat de casa; sau daca nu aveau copii sa sufere ca noi i-am intrebat de copii. Cred ca femeile infertile care dupa o intrebare simpla din partea cuiva se duc acasa si plang cu orele – aleg ele sa faca asta, le place lor sa faca asta(poate ptr. a se descarca), pentru ca nimeni nu intreaba ceva asa ca sa raneasca lumea. Relele exista stim cu toti, poate sunt si oaemni care pun sare pe rana, dar in legatura cu subiectul ele, relele, vin numai si numai din neintelegerea dintre cei doi din cuplul infertil. Si eu cunosc un caz al unei colege Ionica, o fata sensibila si darguta, credea ca trebuie sa planga ca o mai intrebau unii, altii despre lipsa bebeului, dar a vazut pe parcursul vietii ca tot barbasu era mai neserios. Dupa cateva milioane la medici si pe analize, i-a zis ca daca ar vrea copil neaparat si-ar lua alta nevasta. Deci gasiti echilibrul in cuplul vostru si lasati sfaturile si tiparele despre cum ar trebui sa se comporte cunostintele cand va intalnesc, pentru ca pe alti oameni din jur nu-i intereseaza problema voastra deloc. DRAGOSTE MULTA IN CUPLU SI INTELEGERE! SUCCES TUTUROR IN TOT CE INTREPRIND PENTRU REZOLVAREA INFERTILITATII!
Eu cred ca solutii exista trabuie doar sa te documentezi foarte bine
Incape prin a vorbi deschis despre subuect chiar daca unii te vor barfii pe la sapate ca daca nu vorbesti acum vecina tot o sa te barfeasca peste 5 ani pentru ca vede ca nu ai un copil si in final tu o sa traiesti fericita cu sotul si copilul tau nu o sa traiesti in casa cu vecina barfitoare si rea
Nu trebuie sa ai mi de euro sa iti realizezi un vis incearca sa intrbi prietenele surorile si toate cunpostintele si daca nu ai bani de fiv poti face doar inseminare acasa si nu ma refer ca trebuie sa fie vorba de sex sa nu ma intelegeti grasit
Va-ti gandit ca poate cineva cunoscut este dispus sa va ajute dar nu indrazneste sa deschida subiectul prima ?
Eu cred ca orice femeie este capabila sa inteleaga putin din suferinta asltei femei chiar daca nu tine intodeauna de ea poate mai este si sotul ei familia etc
Da! si eu sunt de acord. Pe nimeni nu intereseaza daca in urma unei discutii simple si fara ganduri ascunse din partea unei cunostinte despre copii, carucioare, sarcina, lauzie, etc femeia sterila ajunge acasa si plange ore in sir lasand singura timp si spatiu sotului sau sa se gandeasca la alte femei zambitoare pe care cu siguranta le are pe la serviciu, pe langa locuinta sau prin amintirile frumoase din trecutul lui de mare crai. Eu zic ca acea femeie care se simte ofuscata alege singura singurica sa-si faca zile amare. In general cei care AU nu mor de grija celor care NU AU. Daca ai bani nu mori de griva celor care nu au bani; daca esti o femeie frumoasa ultima ta problema e ca altele nu au frumusete si sunt urate; daca ai copii nu ai nici o treaba ca altele nu au copii sau au 4 sau au 2. E alegerea voastra ca in loc sa mergeti acasa si sa faceti dragoste cu sotul vostru plangeti pana intradevar deveniti mai urate datorita ochilor umflati …..lucruri care dau frau liber imaginatiei sotului, imaginatie care zboara spre acele femei de care va e frica de muriti(frumoase, fertile, sarmante, sigure pe ele, multumite)
Alina, ce usor de tine sa comentezi. Pai ce spui tu cu inseminarea facuta acasa e acelasi lucru ca da-mi prieteno prezervativul prietenului tau in loc sa-l arunci la gunoi sau cheama-l pe varul lui colegul lui prietenu lui unchitu sa-mi dea un pahar de sperma. Asta ar fi valabil cand are probleme barbatul. dar cand are femeia ce sa mai faci???? N-a uzi ca barbatii nostri de-abia suporta chinul cu sperma in pahar, cu intimitatea care a devenit mai mult lipsa, etc, etc. Cam toti barbati se satura repede, unele din noi suntem parasite pe bune sau pe la spate ca ei isi fac amante. Nu e usor de aia plangem toate de cand aflam ingrozitoarea veste ca suntem cu probleme.
Si mai ales plangem ca nu avem bani de FIV sau nu reusim sa-i fraierim pe ai nostri barbati sa ne tot dea intruna bani de fiv, vor acolo 1 sau maxim 2 si gata ei se satura. Si cand te gandesti ca daca ar veni la ei una bucata femeie frumoasa ar scoate toti bani pentru aia, Nu? pai e corect asa ceva si ne mai trezim ca una cu care am facut eu FIV deodata ca barbasu face copil cu alta femeie pe care o avea de 2 ani si dupa care e mort, e in limba. Si asta avea cu el numai scandal.
@Valentina Iti multumesc pentru impartasirea experientei tale si a informatiilor. Urarea ta este minunata – si intr-adevar sper ca toti sa ajunga sa aiba o casnicie frumoasa si echilibrata, plina de iubire! Sa te bucuri de baietii tai, sa fie sanatosi si norocosi in viata!
@Alina Sigur ca da, sunt cateva solutii la dispozitie. Intr-adevar, este nevoie de timp si documentare, uneori si de bani. Sper ca toti cei care isi doresc cu adevarat copii sa ajunga sa ii aiba si sa se bucure de ei! E drept ca fiind un subiect sensibil multe femei aleg sa nu deschida discutia. Cred ca subiectul ajunge sa fie discutat cu acele persoane cu care femeia care nu are inca copii, dar si-i doreste, se simte in siguranta sa discute 🙂 Sunt probabil cateva persoane in cercul fiecarei femei cu care se simte in siguranta sa discute.
Eu recunosc ca am prietene care au aceasta problema dar cu care vorbesc, chiar daca eu am copil. Depinde mult de modul in care se pune problema, de discutii etc.
Mult succes tuturor celor care aveti probleme!
Problema e a celor infertili/infertile, sterili/sterile, sterpi/sterpe….si atentie sunt termeni intalniti in medicina si biblie, nu sunt jigniri. Daca ei au problema ei sa se educe si sa uite de abecedarul cu sfaturi plin de reguli cum ar trebui sa se poarte cei din jur cu ego-ul lor. Uitati-va la femeile care sunt mame, ele nu mai fac nici un abecedar, ele isi fac treaba. A mai exista cate o vecina barfitoare la maxim, va cred dar faceti diferenta intre cunostinte intalnite prin oras fara pic de rautate si cei cu adevarat rauvoitori. Poate barfitoarea e frigida cien stie, de obicei cine are de facut traba, serciviu, copii, barbat, nu sta sa va duca voua sambetele. Tratativa sterilitatea dar si partea psihica, fiti mai puternici si rezistati…VOI si doar VOi cei care aveti aceasta problema. Sfaturi pentru tratat EGO-ul dati-va voua dimineata cand va priviti in oglinda.
Bine spus…..dati-va sfaturi voi voua, stabiliti-va voi voua o conduita sanatoasa, discutati voi intre voi, ca bine a punctat cineva mai sus……Cine ARE nu poarta de grija celor care NU AU (aici se poate include orice: sanatate, frumusete, abni, cariere, munci bune, copii, case, vile, masini). Nici voi nu le purtati de grija unora care nu au ce aveti voi. Sunt convins! A suferinta e mai mare acum ca v-au sucit mintile cabinetele cu proceduri FIV, astia va iau bani pentru ca sunteti dispusi sa faceti orice. Stiti in Bucuresti acum cativa ani era pe la TV una care plangea ca i-au distrus embrioni congelati fara sa o intrebe atunci cand clinica a pierdut autorizatia de functionare. Pe aia nici nu o interesa ca unii care au consultat-o pe nici nu erau medici avizati; si cine stie embrionii ei pe unde erau gata vanduti.