Purtatorii de imagine – asa da… dar asa nu!
De-a lungul timpului multe companii isi aleg purtatori de imagine. Ei trebuie sa fie reprezentativi si sa faca cinste in orice moment si ipostaza institutiei pe care o reprezinta.
Fenomenul este intalnit cu multi ani in urma, iar acum este extrem de raspandit, atat la noi, cat si in strainatate. Persoana selectata sa fie purtatorul de imagine al unei companii trebuie sa aiba legatura cu acea marca, sa se potriveasca brandului promovat. Personalitatea puratorului de imagine trebuie sa fie concordanta cu cea a companiei/produsului/programului pe care o/il reprezinta. Sunt alese vedete din diverse zone – ex. Salma Hayek acum este purtatoarea de imagine Avon, iar la noi Andreea Marin este purtatoarea de imagine a unei campanii de comunicare realizata de Fundatia “Copii Sanatosi” si Mihaela Radulescu pentru purtator lupta impotriva cancerului la san.
As zice – apropo de un post anterior – ca si Tom Cruise este un purtator de imagine pentru scientologi. La noi Magda Catone poate fi asociata cu imaginea Bonux – aparand in toate reclamele pentru acest produs. Mai aveti si alte exemple de purtatori de imagine recunoscuti si care au facut cu adevarat diferenta?
Oricum, acestea ar fi exemplele pentru asa da. Exista insa si asa nu? Cu siguranta. Exemple recente?
Putem sa ne gandim la Paul Wolfowitz ca la un purtator de imagine? O persoana cunoscuta, cu activitati diverse realizate, care acum este presedintele Bancii Mondiale – asadar omul care apare si reprezinta o institutie extrem de importanta. Banuiesc ca ati aflat de incidentul cu ciorapii – invitat sa intre intr-o moschee, dupa scoaterea pantofilor s-a remarcat faptul ca ambii ciorapi erau rupti. Stirea a facut inconjurul lumii. Iata aici un material din Moldova cu pareri diverse despre “saracul om bogat”. Si in Romania s-a scris mult despre acest incident – iar stirea a fost popularizata si la televiziuni. Imaginile au facut inconjurul lumii si pe Internet. Se pare ca pana la urma gazdele (turcii) il vor aproviziona pe Wolfowitz cu perechi de sosete (cititi aici mai multe detalii)
Care sunt consecintele acestei intamplari? Cu siguranta momentul este unul jenant. E amuzant (ca sa ramanem intr-un ton diplomat) ca presedintele Bancii Mondiale are ciorapii rupti. E posibil sa fie asa pentru simplul motiv ca unghiile nu erau taiate bine si au perforat ciorapii. Dar era oare realizat un drum atat de lung incat sa fi avut cand sa se rupa? Sa fi plecat fara toate bagajele necesare? Cum se poate repara o astfel de greseala? – pentru ca intr-adevar intamplarea reprezinta o provocare pentru cei ce seocupa de imaginea sa.
Voi ce parere aveti? Ce inseamna a fi un purtator de imagine? Este o functie? Reprezinta doar o obligatie contractuala? Este un job full time sau doar in conditii oficiale? E ceva ce se realizeaza din suflet sau pentru bani? Care ar fi cei mai cunoscuti purtatori de imagine? Cat de bine este ca o persoana sa fie purtatorul de imagine pentru mai multe institutii sau produse in acelasi timp? E acceptabil in cazul in care produsele sunt complementare, dar va mai aduceti aminte de momentul in care un cunoscut fotbalist roman aparea pe afisele pentru o publicatie dedicata barbatilor si pentru un ziar?
Aveti produse pe care le cumparati sau marci care va sunt dragi pentru ca o persoana anume este purtatorul lor de imagine? Dar invers – aveti momente cand nu cumparati ceva, ori poate chiar un pic de aversiune fata de un brand pentru ca persoana reprezentativa la nivel de imagine nu va place?
Ce ale momente penibile cunoasteti? Care sunt strategiile de revenire dupa o asemenea… patanie?
Insemnari similare
Nu este un purtator de imagine. Stiai de Paul Wolfowitz inainte sa-i fie mediatizat numele datorita acestui incident?
Interesant material si binevenit pentru industria comunicarii. Observ ca acest rol este jucat tot mai des de pesoane din sfera publica romaneasca si in sfarsit putem vorbi de corenta in actiunile unor purtatori de imagine romani.
As adauga ca dl. Wolfowitz nu poate fi considerat un purtator de imagine din simplul motiv ca Banca Mondiala ca institutie nu are nevoie de asa ceva.
In acceptiunea mea, purtatorii de imagine functioneaza ca o punte intre corporatii/guverne/fundatii/etc. si populatie. Ori Banca Mondiala nu are un asemenea target – de aceea nici nu vedem bannere cu Banca Mondiala si pitici de gradina.
Oricum, imi cer scuze ca m-am axat doar pe un punct din mesajul tau.
Comentariile sunt oricand binevenite, adrian 🙂 Oricum interesanta perspectiva – si iata asa ajungem intr-o alta zona: este cel ce apare in public ca reprezentand o companie/institutie/oganizatie si purtatorul acesteia de imagine? Se poate spune ca daca ani la rand o companie e reprezentata doar de directorul sau presedintele acesteia, persoana este purtator de imagine?
Pe de alta parte, persoana publica, presedinte al unei institutii importante la nivel international, aflata intr-o situatie stanjenitoare aduce prejudicii institutiei?
Sper insa ca discutia sa continue cu diverse exemple si opinii asupra purtatorului de imagine in general si cu exemple mai mult sau mai putin cunoscute.
Hihihi!
Ciorapii rupti l-au “umanizat” pe nenea de la Banca Mondiala. Si cred ca asta a fost un pseudoeveniment: omu stia care e programul pe ziua de azi si …si-a luat ciorapii de aratat! Scop? Ma mai gandesc. Sau o sa aflam cu totii la momentul potrivit.
Adrian Nastase a fost o imagine foarte buna pentru PSD. 😀
Apropo de purtatori de imagine… iata ca un fotbalist celebru a fost inlocuit de un tenisment, de un sportiv foarte bine platit si de inca o vedeta sport – pentru a fi purtatorii de imagine ai unei marci de lame de ras.
Contractul… se pare ca e in valoare de 40 milioane de euro 😉
E ceva 🙂
Purtatorul de imagine e pe viata. E in sangele lui sa se identifice cu imaginea pe care o reprezinta. Fie ca merge la conferinte, evenimente sau pur si simplu pe strada, toti porii lui trebuie sa emane parfumul companiei pe care o reprezinta.
si da, mi s-a intamplat sa nu cumpar pentru ca persoana care reprezenta brandul respectiv nu il intelegea si nu te trata ca atare…
Eu as pleca de la zicala romaneasca” haina face pe om”. Ca urmare, la intrebarea:Putem sa ne gandim la Paul Wolfowitz ca la un purtator de imagine? In sensul stricto -NU, adica Domnia sa este presedintele Bancii Mondiale, deci nu are in “job description-ul” sau responsabilitati si limite de competente strict legate ca “purtator de imagine” dar ,implicit ca presedinte al acestei organizatii dumnealui ca “persoana” prin tot ceea ce face, prin felul cum se comporta (verbal sau non verbal), prin felul cum se imbraca, fie ca vrea, fie ca nu vrea ofera si imaginea institutiei pe care o reprezinta. Daca nu ar fi asa, ma intreb? De ce anumite firme de exemplu, impun “tinuta de business” tuturor angajatilor?
Pe de alta parte, incidentul cu ciorapii nu cred ca tine de lipsa de interes a Domniei sale asupra aspectului vestimentar. Ceea ce s-a intimplat poate avea legatura cu “calitatea pantofilor” care, pot fi de marca, dar daca nu sunt bine executati pe interior, orice calitate de ciorapi ai purta, acestia se pot rupe in circa o ora dupa ce i-ai incaltat. Mie personal mi s-a intimplat asa ceva, pantofi buni (de firma), ciorapi buni, pedichiura OK, dar cand am ajuns acasa de la serviciu, la ambele picioare, la virf cioprapi erau rupti. Concluzia mea? Am renuntat sa mai port acei pantofi. S-a gandit cineva la aceasta?,ca de fapt a fost un ” accident” nefericit? Toata media a comentat gandindu-se ca Dl. Paul Wolfowitz poarta ciorapi rupti generalizand aceasta idee. Personal nu mi se pare corect!
Eu as face o diferentiere intre purtatorul de cuvant si purtatorul de imagine, apropo de comentariul Rodicai cu job description. Cred ca orice angajat al unei companii care interactioneaza in numele acesteia cu publicul este purtator de imagine, chiar daca nu e insarcinat sa transmita in mod oficial mesajele organizatiei.
Pur si simplu se produce o asociere intre persoana respectiva si organizatia pe care o reprezinta. Din aceasta cauza in marile hoteluri exista coduri vestimentare si de igiena personala extrem de ferme, de aceea se face training celor care raspund la telefon, si de aceea exista in unele locuri coduri care-ti regleaza inclusiv conduita in afara relatiilor de servici.
Cat despre Wolfowitz, el este totusi si spokesperson pentru organizatia sa, alaturi de alti oficiali de rang inalt.
Ghinionul lui ca a fost rpins cu ciorapii rupti. Ceea ce ma intreb eu este unde sunt consilierii sai de imagine, asistentii sai care sa-i prezinte programul zilei si sa-l avertizeze de gesturile care trebuie indeplinite (de exemplu ca in moschee trebuie sa te descalti) Eu am lucrat cu doua persoane foarte cunoscute si foarte publice, si stiu ca lucrurile acestea se verifica si se pregatesc. La el de ce nu?
Mai mult decat ciorapii lui rupti (ni se intampla tuturor) ceea ce a erodat oarecum credibilitatea BM este faptul ca in spatele unui om care a gresit este o armata intreaga de oameni, inclusiv misiunea locala, care ar fi trebuit sa previna orice eroare si sa asigure o organizare exemplara si se pare ca n-au reusit. Intrucat orice om normal isi verifica ciorapii de doua ori daca stie ca trebuie sa se descalte. Ergo, Wolfowitz n-a stiut. De ce?