Cum si despre ce sa (nu) vorbesti la telefon

Probabil ca vazand titlul va intrebati cum de cineva s-a gandit sa scrie un astfel de material. “Dar ce, nu stiu eu despre ce sa vorbesc?” S-ar putea ca foarte multi sa stie, dar aparent nu toti dupa cum am constatat eu zilele acestea 🙂

Sa incep cu povestile – doua dintre ele desi-s multe 🙂 – si apoi ajungem la concluzii (da, stiu, de obicei prajiturica e pastrata pentru la final – dar ce, eu sunt ca altii? 🙂 ).

Povestea 1. Intr-o seara pe-nserat trecea mare prin fata blocului un domn. Asta n-ar fi nimic deosebit. Doar ca domnul de poveste vorbea la telefon. Iar nimic special. Vorbea insa tare – primul element de notat – si de asemenea s-a oprit fix in dreptul scarii unde stau eu sa povesteasca pe indelete. Si povesteste el despre ce a luat de unde si cui a dat si cum a facut si multe asemenea (da, da si nume evident ca doar vorbea cu un cunoscut care stia actorii din povestea omului nostru) si spre final ce credeti ca zice: “Ba, da’ tot ce ti-am zis ramane asa intre noi ca e secret, da?”.

Povestea 2. Aici era in timpul zilei si se facea ca ma urcam eu in tramvai. In statie – cat statusem sa astept – o tanti vorbea la telefonul mobil. Da, din nou tare (ca altfel habar n-as fi avut pentru ca era in spatele meu). Cum ma urc eu in tramvai… se urca si ea si se protapeste pe un scaun fix in fata mea. Ma rog, scaunul liber, dreptul fetii sa se-aseze acolo. Dar… convorbirea la telefon nu se terminase. Acum trebuie sa va mai spun ceva, dragi prieteni: stimata domnisoara (gatita ea nu zic nu, parfumata cu miros de soi) avea la ticuri verbale – ala cu “stii” fiind cel mai important si prezent in formulari. 3 cuvinte nu treceau fara sa apara si un “stii” pe-acolo. Si din nou faptul ca vorbea la telefon si tare sa zicem ca ar fi cum ar fi dar… ce aflam noi, simpli calatori? Pai ca domnisoara lucra la ambasada… Da, a dat nume. Si-apoi domnisoara intelegem ca e enervata de o tipa si ca atare pe aceea o barfea cu tipa de la telefon (nu pot spune celalalt capat al firului, ca e telefon fara fir, ce chestie!?). Dar nu se opreste aici. Domnisoara spune – cu nume, exemple de tari si sefi! – ce proiecte se desfasurau, ce a aprobat si ce nu Ministerul de finante, cine conduce ce proiect si cine e ofuscat si… multe altele.

Acum sa extragem invatamintele:

  • atentie unde vorbiti la telefonul mobil – un loc public, e totusi un loc unde sunt prezente multe urechi. Stiti cumva fiecare cui apartine si ce e cu acea persoana?
  • atentie cum vorbiti la celular – acum eu pot sa inteleg ca exista uneori probleme, ca interlocutorul va spune ca nu va aude bine – dar credeti ca daca urlati o sa auda mai bine? Slabe sanse. Iar daca e problema de la telefonul dumneavoastra mai bine inlocuiti-l. Ah, aici e valabila si reciproca: nu soptiti la telefon asteptandu-va ca oamenii care eventual sunt intr-un loc mai aglomerat sa va auda!
  • atentie ce vorbiti la telefonul mobil – acum serios vorbind, discutati despre orice la telefon? Nu zic de faptul ca v-ar putea fi ascultate convorbirile dar… sunt anumite lucruri care totusi NU se spun la telefon. Aici clar ca pe primul loc intra informatiile din cadrul organizatiei unde lucrati, cele despre colaboratori, clienti etc.
  • atentie la numele pe care le dati – este recomandat sa nu mentionati nume clare – nici de firme, nici de persoane sau institutii. Nu se stie niciodata!

Avem telefon mobil – ce facem cu el: vorbim, ca de-aia il avem, insa atentie la ce, cu cine, cand, cat de tare si unde vorbim!

Share
39 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge