Iata-mi si baiatul drag: Eric Radu Cristian are azi o saptamana:)

Ei bine da, am lipsit putin – dar cu o “scuza”! Si ce “scuza”!

Am spus ca sunt insarcinata acum ceva vreme – si pe 27 iunie stiam ca va fi marea zi, momentul in care puiul din burtica vine pe lume, clipa in care adio suturi in ficat si miscari noaptea dar salut dat din maini si picioare in timpul zilei.

Asteptam cu interes momentul – desi trebuie sa marturisesc ca m-am bucurat de fiecare clipa, indiferent unde a fost baiatul. Da, mi-a placut sa il am parte din mine. E intr-adevar o experienta deosebita si, oricate greutati ai intampina (in functie de organism), orice femeie care a avut un copil in pantece stie ca nu se poate compara cu nimic perioada. Evident insa totul dureaza 9 luni – si vine un moment in care puiul vine pe lume.

Prima intalnire – o clipa speciala

Evident ca la mine nu se putea sa fie totul simplu. De ce sa fie simplu cand lucrurile se pot complica, nu?

Asa ca a trebuit sa astept putin pana sa imi vad baiatul (nu, el nu a avut nimic, eu a trebuit sa dorm putin pana sa il vad 😉 ).

Da, nu e usor adusul pe lume. Sau cel putin la mine nu a fost tocmai usor. Insa in fiecare zi te simti mai bine si momentul in care pleci acasa e asteptat cu deosebit interes. Pana atunci insa ai parte de clipe alaturi de pui, de oameni care te ajuta sau pe care ii stresezi in miez de noapte (ooo, da, sa vedeti ce frumos e cand ai de alergat dupa diverse pe la 1-3 noaptea :D) Si da, poate ca dormi 1-2 ore pe noapte – dar din nou zic, merita fiecare clipa.

Am avut norocul de a “intra pe mana” unor medici extrem de buni. Doamna doctor care mi-a urmarit intreaga sarcina si o colega a ei m-au operat, medicul anestezist a fost de asemenea o doamna doctor de exceptie. Si da, oameni care trateaza la fel pe toti, chit ca primesc ceva, chit ca nu Adevarati medici.

Mai mult, chiar dupa operatia mea doamna doctor a salvat – si nu e vorba mare – viata unei fetite (mama aproape ca urma sa nasca normal dar nu ar fi putut si copilul ar fi murit insa o interventie de urgenta a dus la salvarea unei fetite si asta nu e deloc putin!). Minuni de acest gen au loc zilnic – doar ca nu apucam sa le aflam, nu le stim sau poate preferam sa nu le vedem.

E mult mai usor sa critici sistemul – dar eu azi (desi evident ca sistemul nu e perfect, desi evident ca am si eu destule de spus) prefer sa va spun asa: avem medici foarte buni, avem si personal medical, avem parte de minuni si da, merita sa ii apreciem pe cei care sunt OK, iar eu nu am intalnit in experienta de acum pe cineva care sa nu fie in regula. Si da, am fost in spital la stat – e drept am optat pentru stat la rezerva de 2 paturi cu bebe si nu in salon de 6 paturi (unde insa tot cu bebe sta fiecare mamica).

A fost o saptamana dificila si pentru sotu-mi scump, drag si iubit – el alergat pe ici pe colo dupa diverse, stresat de telefoanele de la mine si evident sprijinul de care aveam nevoie. Insa cum e totul din punctul lui de vedere o sa scrie el 😉

A venit si momentul adusului mogaldetei acasa. Bineinteles ca am reusit ca in primele 2 nopti sa nu dormim deloc. Nu ne-am sincronizat cu puiul:)

Azi noapte a fost mai bine – si sigur o sa fie din ce in ce mai bine – mai ales ca Eric e un baiat intr-adevar extrem de cuminte si linistit.

Va las si pe voi sa il vedeti pe Eric Radu Cristian – doar putine poze 😉 Vedem ce mai scrie sotul si apoi pun si linkul de la el aici (da, scriem in paralel :)) ).

later edit: si alte poze si povestea prin ochii sotului aici