NU le dati copiilor jucariile pe care nu sunteti pregatiti sa le vedeti stricate

Nu am mai scris de ceva vreme un material in rubrica Mom stuff, desi s-au adunat destule in lista. Azi insa va propun o mica dezbatere asupra jucariilor luate copiilor si date lor pentru ca apoi, imediat, sa fie certati intrucat le folosesc.

Sigur, copiii mai mari stiu acum ca nu e indicat sa demonteze orice masina/dispozitiv primit, ca nu e bine sa tranteasca cu orice de pereti sau podea, ori sa le scufunde in apa. Insa cei mici nu stiu. Sunt in etapa de invatare, iar aceasta etapa se face, oricat nu ne-ar placea noua, ca parinti, si stricand jucariile primite.

Da, mai rup paginile cartilor. Da, demonteaza masinile primite. Da, pot rupe un circuit de plastic al unui tren de jucarie, pot trage pana rup un soldat dintr-o cutie cu surprize si tot asa.

In mod cert nu toti copiii strica non-stop. Unii strica mai mult, altii mai putin. La fel, este evident ca atunci cand strica in mod intentionat – facand ceva ce li s-a explicat de ce nu este bine sa faca – nu trebuie sa fie ignorati. Insa uneori strica fara sa vrea.

Iubesc sa rasfoiasca o carte, sa se uite la personaje, sa asculte povestea, sa arate ca stiu culorile/cifrele/literele etc. si poate, din graba, trag prea tare de o margine si se trezesc cu o fila rupta in mana. Dar nu a fost cu intentie.

Tie, ca parinte, nu iti vine bine, mai ales daca jucaria este noua, dar ce e mai important: jucaria sau copilul?

Si, daca ai un copil care inca nu stie sa se poarte cu cartile, de ce i-ai luat una de 100 de lei, ca sa se simta in buget cand o strica, si nu una de 4 lei, 10 lei, pana se invata?

Da, am vazut parinti care se plang ca le-au luat copiilor carti Disney sau altele, mai scumpe, frumoase, dar ca acestea au fost stricate repede. Da, daca nu stie sa se poarte inca cu un obiect, nu investiti in ceva scump.

La fel cu masinutele/trenutelele/papusile/seturile complexe etc.

Chiar ma amuzam, ca mica paranteza, citind intro-ul unui articol al lui Victor Kapra din Esquire:

“Uite ce ti-a adus Mos Craciun, ii spune Padre Padrone copilului sau, cu ochii sticlind de nerabdare. Stai asa, nu pune mana, ca o strici!”.

Articolul avea alta idee pe care o dezbatea, dar observatia se potriveste foarte bine si aici.

Au fost oameni obisnuiti, dar si specialisti (psihologi) care au spus ca parintii de astazi le cumpara copiilor ceea ce ei nu au avut pe vremea comunismului. De aici si multe alte probleme – copiii au prea multe si nu invata sa aprecieze, li se iau jucarii prea scumpe, li se iau jucarii pentru varste mult mai mari (de fapt parintii isi cumpara jucarii cu pretextul ca le iau copiilor) s.a.m.d.

In lumea afacerilor se spune ca nu este bine sa faci o investitie daca nu esti pregatit sa pierzi toti banii si toate resursele puse la bataie. Similar am putea spune ca, indiferent care este motivul si ce jucarie i se ia unui copil, pentru a se evita discutii/nervi si goluri in buget ar trebui sa fie urmat un indemn simplu: nu le luati copiilor acele jucarii/produse pe care nu sunteti dispusi sa le vedeti distruse in cateva zile.

Evident ca nu toate jucariile sunt distruse, ba chiar rar se intampla sa fie asa de rapid, dar, daca nu sunteti pregatiti sa riscati ca elicopterul de 150 de lei luat ieri sa fie azi istorie, atunci nu ii luati un asemenea elicopter pana nu sunteti siguri ca al vostru copil stie sa se joace cu el in asa fel incat sa il pastreze mult mai mult timp.