Olanda-Romania 0-0 si ceva pe langa

Imi place fotbalul – apropiatii o stiu. Imi place si formula 1 – dar la ora aceasta o sa indraznesc sa scriu putin despre meciul din asta seara – Olanda-Romania terminat cu scorul 0-0.

Nu spun ca sunt mare specialist – desi pe la noi se practica sa fii expert in datul cu parerea. Spun doar ca am urmarit un meci care multi se asteptau sa se incheie cu o victorie. A Olandei insa. Ma cam deranjeaza aceste “presupozitii” (fie ca vorbim de echipa nationala, fie ca vorbim de vreo echipa de club): ba suntem cei mai tari, ba la egalitate, ba vom fi invinsi. Mai toti par sa uite ca fiecare om are zile bune si zile mai putin bune. Ca fiecare echipa are zile faste sau nu.

M-am uitat la meci sperand intr-o victorie. Ma bucur de punctul castigat, insa la modul in care s-a jucat (a se intelege la modul in care au jucat ambele echipe) cred ca o victorie ar fi fost mai corecta. Insa asa cum la formula 1 nu conteaza daca treci linia de finish cu o miime de secunda sau cu un minut ori o jumatate de ora in plus, tot la fel si in fotbal daca marchezi si in ultima secunda a prelungirilor tot castigator te numesti. Si oricat de bine ai fi jucat, daca nu ai marcat in final tot un singur punct castigi (daca scorul final e remiza).

De obicei romanii se plang de arbitraj. Nu intotdeauna pe drept cuvant. Ascultand desbateri de dupa meci am auzit ca “arbitrajul a fost fara cusur”. As putea spune ca a fost intr-adevar fara cusur. A avut mai multe “cusururi”. Din nou imi aduc aminte de precizarea cum ca nu-s expert in fotbal, dar nu pot uita toate fazele cu Bauma vazute la televizor dintre care multe se constituiau in motive de acordare a cartonasului galben. Numai trei in prima repriza. Cu siguranta altfel ar fi stat lucrurile pe teren. Si au mai fost si altele – multe altele “nevazute” desi evident ca orice actiune la limita sau neregulamentara a romanilor a fost aprig si imediat sanctionata ( a se vedea cartonasul galben dat lui Lobont).

E tarziu insa asa ca ma opresc aici. Si spun pentru viitor:

HAI ROMANIA! Vezi ca se poate! Frumos joc – un mic cadou facut selectionerului intr-o saptamana neagra pentru acesta.

Later edit. Aseara am uitat sa mentionez ca domnisoara care a cantat imnul Romaniei la meci a facut acest lucru intrun mod admirabil – o voce extrem de frumoasa si clara si cuvintele perfect pronuntate – desi evident nu era romanca.