Cum si ce faci atunci cand pleaca un angajat – sau despre un caz aproape de criza de imagine

In aproape orice institutie si companie se intampla sa existe fluctuatii de personal. Si se poate intampla ca un angajat sa plece in timpul unor proiecte in care este stiut faptul ca a fost implicat de la bun inceput sau pe care chiar el le-a demarat.

Pana aici nimic iesit din comun. Cum ar trebui sa reactioneze/actioneze insa compania in aceasta situatie?

Ar trebui sa se comunice schimbarea – fara precizari defaimatoare la adresa angajatului – importanta fiind imaginea firmei si mai ales continuarea cu succes a proiectului. Tot ce a apartinut insa anteriorului angajat nu poate fi dintr-o data sub numele altcuiva.

Va propun astazi un studiu de caz actual. Prezentarea va fi una obiectiva – asa cum se vede am asteptat finalizarea evenimentului pentru a scrie despre aceasta situatie. Nu scriu pentru a-i lua partea Mihaelei (cine este ea veti intelege in cele ce urmeaza) si a critica firma. Incerc doar sa prezint o situatie cel putin atipica, in care este clar ca tot ce tine de comunicare putea fi mai bine gestionat (si da, afirmatia este obiectiva chiar daca prezentata la inceput).

Competitivitate prin Informatie 2007 – Conferinta Anuala de Intelligence Competitiv

Cand am aflat despre eveniment am aflat de la Mihaela Cristea care s-a si ocupat o buna bucata de vreme – pana in octombrie – de acest eveniment (mai ales ca am ales sa ne implicam si in calitate de parteneri media). Evenimentul s-a promovat cu ajutorul unui blog. Foarte des apareau insemnari – astfel incat s-au aflat atat detalii despre eveniment, cat si despre vorbitori si multe altele. Mihaela am inteles ca a plecat de acolo. Ce s-a facut din acest moment? Toate insemnarile ei au fost editate – in loc de numele si poza ei au fost puse numele si poza altui angajat.

Cum se poate insa face acest lucru fara a se comunica nicaieri preluarea de catre un nou angajat a atributiilor celuilalt?

O sa incep si cu exemplele: unul dintre primele posturi de pe blog De ce un blog de eveniment? ii apartinea Mihaelei. Autorul a fost modificat – el fiind acum Georgian. Una dintre persoanele care au comentatau remarcat insa un lucru: cum e posibil ca o alta persoana sa scrie in exact acelasi mod cu o alta – sa ii iasa fraze identice?

O alta hiba: a fost modificat autorul articolului. Cu toate acestea cel de-al doilea comentariu apartine autoarei initiale – si este clar un raspuns la primul comentariu la materialul de pe blog. Reiese astfel usor cine a scris De ce un blog de eveniment? si totul ajunge la o imagine nepotrivita.

Unul dintre vizitatorii site-ului a remarcat modificarea autorului. A atras atentia asupra acestui lucru si s-a ajuns la o discutie pe care o puteti usor citi pe site. Se remarca abordarea care a continuat cu precizarea ca s-au modificat parolele (ceea ce nu insemna ca daca un ex-angajat nu mai are acces la a posta materiale, cele scrise de el trebuie sa apara cu alt autor). Se atrage de catre acel comentator – ioana – atentia si asupra faptului ca abordarea are repercursiuni negative asupra imaginii companiei si ii poate determina pe unii sa nu isi cumpere bilet la eveniment – sau sa nu mearga la el.

Solutia 2: s-a scris un material – antedatat – in care se preciza ca Mihaela nu se mai ocupa de eveniment si cine i-a luat locul. Iarasi o greseala – antedatarea materialului – vizibila pentru vizitatorii blogului de eveniment.

Discutia continua.

Partenerii nu au fost instiintati de schimbarea persoanei de contact.

Intre timp evenimentul a avut loc. Nu am ajuns din pacate la el – insa am convingerea ca vorbitorii cu experienta si profesionisti in domeniu au tinut prezentari de real interes pentru participanti. E pacat insa de situatia de pe blogul evenimentului si de modalitatea de comunicare mai putin inspirata aleasa.

Cum credeti ca ar putea fi rezolvata o astfel de situatie? De ce s-a ajuns oare aici? De ce in locul unei comunicari absolut simple – catre parteneri dar si oficial – a schimbarii persoanei care se ocupa de eveniment s-a realizat practic o insusire a materialelor de catre un alt coleg. Chiar daca – sa presupunem – in contract se poate specifica faptul ca drepturile de autor apartin companiei – situatie intalnita in cadrul multor companii – intr-o astfel de situatie e dificil de presupus ca altcineva scrie in acelasi stil, cu aceleasi cuvinte ordonate in fraze identice.

Am remarcat spre final ca noul autor a recunoscut ca nu a ales o modalitate buna de comunicare. Repet, am ales sa prezint acest caz pentru ca asa cum am aratat exemple fericite de-a lungul timpului, se pot prezenta si situatii din care toti putem invata.

Share
13 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge