Prietenii si interes

Astazi nu aveam de gand sa scriu pe blog. (O sa intrebati poate “Si cin’ te obliga?” – Raspunsul e simplu – nimeni.) Doar ca… ultimele zile si nu numai m-au facut sa ma gandesc mai indeaproape la prietenii si interes.

Prietenii adevarati sunt rari. Si fericiti sunt cei ce n-au avut alaturi niciodata asa-zisi prieteni care le-au fost aproape o perioada – aceeasi in care i-au putut folosi – si ulterior i-au parasit – la bine si la greu. (Da, e ciudat sa te paraseasca cineva chiar la bine, dar… invidie exista, oamenii se schimba…) Revenind. Stiu prietenii de o viata. Sincere. Total dezinteresate. Ma uit de asemenea in jurul meu si vad si o multitudine de “prietenii” din interes. Practic de amicitii poate nici chiar mereu sincere. Uneori vad oameni care au nevoie langa ei de oameni mai slabi pe care sa ii ajute, in fata carora ei sa fie “mari si tari” – pentru ca e dovedit medical – fiecare isi cauta in mod diferit fericirea si compenseaza cum poate. Oricum, cert este ca prietenia adevarata ar trebui sa poata supravietui unor momente mai putin usoare si placute, femeilor/barbatilor care apar in viata fiecarui prieten, succeselor sau insucceselor fiecaruia s.a.m.d.

Privind in sus intotdeauna noua ne e mai rau (pentru ca nu avem diverse), privind insa in jos ne simtim mult mai bine. Si-atunci de ce sunt atat de putini cei ce apreciaza ce au? Fireste ca e normal sa vrei mai bine, dar nu trebuie sa uiti care sunt lucrurile care te pot face sa te simti binecuvantat.

Cat de adevarate sunt prieteniile de afaceri? Marturisesc sincer ca foarte putine astfel de prietenii am vazut. Cu bucurie sincera pentru celalalt cand ii merge bine, fara incercari de folosire a lui pentru a ajunge in alte parti. Atentie: e una sa se ofere cineva sa te ajute si tu sa accepti ajutorul (care trebuie sa fie neconditionat altfel deja nu mai e ajutor ci devine tot o parghie prin care celalalt reuseste sa atinga niste scopuri) si e cu totul altceva sa il vezi pe cel de langa tine ca un potential mijloc.

Chiar! Daca stau si ma gandesc mai bine, cat de adevarate sunt prieteniile unor oameni din agentii si companii cu unii din media? Iarasi nu voi face greseala de a generaliza. Insa din nou deschid larg ochii la cei din apropierea mea si la relatiile lor. Poate ca un jurnalist te intreaba cum iti merge, ce proiecte mai ai – dar deseori am vazut ca a deschide gura inseamna si a aparea in ziare stiri in exclusivitate care nu-s inca gata pentru a fi facute publice. Mai mult. Daca acel jurnalist e invitat la evenimentele tale si aici primeste si niste cadouri frumoase, nu cumva e logic sa te intrebe ce mai faci – poate mai afla de inca o oportunitate de a mai iesi undeva, de a primi un cadou? Si doar pe baza unor zambete, a unor intrebari si poate a unui material aparut undeva poti numi pe cineva prieten?

Cum poti aprecia daca cineva iti e prieten – afaceri si/sau personal? Exageram daca vorbim si de prietenii de moment (chiar daca sunt cativa ani la mijloc) sau de context?

Nu caut aici sa invinovatesc pe nimeni, sa critic pe nimeni si nimic. Ma intreb doar cu privire la sinceritate. In afaceri si personal. In prietenie. Tu cati prieteni sinceri ai?

Share
370 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge