Dilema
Rândurile de mai jos vor înfăţişa o problemă epistemologică analizată exhaustiv din punct de vedere hermeneutic, semiologic şi semiotic. (Sau nu!)
În anumite momente spui că ţi-e lene!
Te doare capul, eşti supărat, eşti obosit!
De fapt, nu contează atât de mult cum eşti!
Important este că ţi-e lene!
Ţi-e lene să mănânci, să te uiţi la televizor, să-nveţi…
Ţi-e lene să faci orice!
Şi-acum intervine DILEMA:
René Descartes spunea: „Cuget, deci exist!”.
Dar ţie, ţie ţi-e lene să faci orice!
Deci, ţi-e lene şi să judeci!
Şi-atunci, dacă nu cugeţi, nu exişti!
!!!
Dar stai puţin!
Când spui că nu cugeţi, ce faci de fapt?
Desigur! Cugeţi!
Prin urmare exişti!
Revenind!
Cuget, deci exist!
Nu cuget, deci nu exist!
Şi totuşi când cugeţi că nu cugeţi, cugeţi… deci exişti!
Şi chiar n-ai altceva mai bun de făcut decât să te gândeşti că nu gândeşti când, de fapt, gândeşti că nu cugeţi, deci cugeţi, drept pentru care exişti!?
Insemnari similare
Hmmm… Ia sa vedem ce avem noi aici:
“Cuget, deci exist!” (adevarat, cica ar fi spus-o Descartes…)
“Nu cuget, deci nu exist!” (ok, discutabil intr-adevar)
Dar problema mea nu este implicatia directa din prima parte a citatului. Asta e simpla si logica. Problema mea este: in cate creiere – sau ce-o fi acolo, intre urechi – aceasta “formula” declanseaza adevaratul proces de gandire, si anume analiza implicatiei inverse: “Daca exist, se intampla macar uneori sa mai si cuget?!?!?”
Partea trista a afacerii, demonstrata mie zilnic, de fiecare data cand manifest inconstienta de a-mi deplasa fizicul intr-un loc plin de oameni, este ca raspunul la aceasta intrebare retorica este in mai mult de 99% din cazuri NEGATIV.
Pacat de bietul Descartes…
pe la noi prin Ardeal circula un banc-sau poate este un adevar-
-ce faci bace Ioane,sezi si cugeti? il intreaba mai tinarul Gheorghe.
-numa` sed ma,numa` sed ma Gheorghe ma!
Dixit!
acum nu stiu daca Descartes o fi trecut pe aici pe la noi…o fi avut oarece prieteni…cine stie?
(imi pare rau ca nu pot scrie cum se aude-nu de alta dar ae avea mai mult farmec!)
LOL !!! si eu sunt din ardeal, dar totusi cred ca Descartes are dreptate… Ioan a fost intrebat ceva… si faptul ca a dat un raspuns rezulta —totusi a cugetat, altfel nu isi putea dea seama de faptul ca “numa sed”. Adika consider ca Ioan s-a contrazis, totusi a spus ca “sede” , deci a gandit, chiar daca si-a inchipuit faptul ca el doar sta si nu gandeste… probabil s-a referit la faptul ca nu se gandea la ceva anume, adika altceva decat “a sede”. Poate a “sezut” automat, adika nu -s gandit cand s-s pus jos, dar in momentul in care a fost intrebat, a gandit raspunsul, adika ceea ce face el. ANyway, toti gandim, cat despre Intelegere…hm, ea tine de un mod pasiv in care vedem lucrurile din interiorul propriului nostru orizont. intelegerea este influentata de o groaza de prejudecati…si conditionata de prezenta discreta a limbii si prin valorile fixate istoric. Doar unde exista prejudecati exista si intelegere… GATA termin ca deja o dau in diverse…:P concluzie: totul exista si este adevarat macar pt o persoana… papa