Tamara Buciuceanu – un nume in teatrul romanesc
O actrita de mare valoare care ne bucura inca zilele jucand pe scenele bucurestene este Tamara Buciuceanu. Imi place foarte mult si cum banui ca si multora din cei ce citesc acest blog, va propun in acest weekend sa vedeti cateva momente cu aceasta mare doamna a teatrului romanesc.
Iat-o intr-un prim moment alaturi de Jean Constantin spunandu-ne Anecdote pierdute:
Si cine nu o stie pe Tamara Buciuceanu in rolul Chiritei?
In sfarsit, un al treilea moment aduce in discutie un telefon fierbinte.
Continuu asadar sa prezint oameni de valoare pe care ii avem, oameni pe care ar trebui sa ii apreciem in timpul vietii nu sa ne aducem aminte de ei dupa ce nu mai sunt. Sa incercam sa ii urmarim la teatru sau in concerte (Mirabela Dauer, Nicu Alifantis, Ducu Bertzi si Vasile Seicaru, Radu Gheorghe – dupa cum este cazul, si sa ii pastram vii in memorie pe cei ce nu mai sunt (Florian Pittis, Maria Tanase, Toma Caragiu, Anda Calugareanu). Si putem sa ii apreciem si pe unii de peste hotare care ne-au lasat momente, filme si melodii de neuitat: Liza Minelli, Patricia Kaas.
Cat sunt printre noi le putem arata ce simtim. Si sa facem acest lucru in ocazii fericite: aplauze la final de spectacole, cantat alaturi de ei melodiile stiute pe dinafara. Ar fi bine sa ne gandim si la aceste aspecte.
Insemnari similare
Da, din pacate constat ca e a doua oara in viata cand plang pentru ca nu am “profitat” cand persoana pe care o apreciam era in viata. Prima data mi s-a intamplat cu una dintre bunici, iar acum mi-e groaznic de greu sa ascult Pasarea Colibri – a caror discografie completa o am – dupa ce am avut bucuria de a merge NUMAI o singura data la un concert al lor. Vocea unica si patosul lui Motzu’ Pittis nu vor putea fi inlocuite, cu atat mai putin imitate.
Oameni, treziti-va si bucurati-va de ce aveti in jurul vostru pana nu e prea tarziu!!!
“Si totusi nu-i prea tarziu!” (Pasarea Colibri – Ploaia care va veni / albumul Ciripituri)
Si totusi te poti considera fericit: Eu nu am apucat sa il vad niciodata pe Florian Pittis sau pe cei din Pasarea Colibri. Si acum mai am doar melodiile si inregistrarile lor. Marturisesc ca nici pe Tamara Buciuceanu Botez nu am avut onoarea si placerea de a o vedea pe o scena “live” – dar intentionez sa recuperez cat mai curand. Si la fel cu cat mai multi.
Si apropo de apreciere, Razvan spune ca mai avem mult de invatat la acest capitol. Ii dau dreptate si sper ca vrem sa invatam – pentru ca de fapt aici sunt marea problema si suprema provocare. Dar ma gandesc ca si eu cand fac ceva bine ma bucur atunci cand cineva imi spune multumesc sau isi arata aprecierea cum stie. Asa ca ma gandesc sa le arat si eu celor din jur – familie unde sper ca reusesc deja acest lucru – si profesional si artistilor pe care ii avem si care ne bucura.
Problema noastra este ca putini din marea masa de romani stiu sa aprecieza valorile pe care le au, atat cele artistice, cat si cele sportive si nu numai, si mult mai putini sunt dispusi sa invete sa aprecieze ceea ce este frumos… si adevaratele valori ….