Respect, soferi si masini

Poate ca unii dintre cei ce au citit titlul au zambit deja. Altii se gandesc ca este un post plin de paradoxuri. Altii poate sunt curiosi ce ma determina sa scriu pe acest subiect atat de dezbatut. Si mai ales ce as mai putea adauga eu?

O sa incerc sa nu dezamagesc niciun cititor si o sa imi dau silinta sa nu fie un material mai lung decat necesar. Sa purcedem dara 🙂

Farurile de ceata trebuie aprinse cand e ceata – pentru ca atunci sunt utile. Nu avem nevoie sa fim conectati la Internet atunci cand vorbim la telefon – insa este la fel de adevarat ca nu putem citi emailul sau downloada o melodie, o stire ori un joc fara sa fim conectati la Internet. Morala? Fiecare optiune are rolul sau. La fel este si cu farurile de ceata. In conditii de vreme cu ceata este fireste de dorit ca ele sa fie aprinse: sunt puternice si in spate semnalizeaza faptul ca masina respectiva este pe drum, iar in fata lumineaza drumul favorizand posibilitatea de a conduce bine si ocoli obstacolele. Pe ploaie spre exemplu lumina farurilor de ceata se reflecta in apa de pe drum si pricinuieste disconfort celorlalti participanti la trafic – fie ei pietoni sau alti soferi. Dar nu doar pe timp de ploaie trebuie oprite farurile de ceata – ci mereu atunci cand nu exista un motiv real pentru aprinderea lor. Totul tine pana la urma de respectul pentru ceilalti participanti la trafic. Un sofer orbit (sau deranjat) de farurile de ceata ale altuia poate fi un sofer care face un accident cu potentiale consecinte grave.

Cand se pacheaza se poate tine cont ca mai sunt si altii care au nevoie de un loc de parcare. Peste tot pe unde exista blocuri se incearca parcarea langa trotuar sau partial pe trotuar dupa cum este cazul. O distanta intre masini trebuie lasata – fireste – insa este anormal ca la parcarea paralela cu trotuarul distanta intre masini sa fie si de peste 1 m in fata si inca unul in spate. Acelea sunt locuri de parcare de care altii nu beneficiaza. Niste vecini, niste vizitatori. Iar in alte ocazii – chiar dumneavoastra puteti sa nu mai aveti unde parca – mai ales daca ne gandim la problema cu locurile de parcare.

Cand exista un trotuar este bine sa se tina cont ca aceea este portiunea dedicata pietonilor si ca trebuie ca acestia sa aiba pe unde merge. Sunt oameni bolnavi carora le este extrem de greu sa ocoleasca pe strada. Persoane care abia pot merge – si care uneori se sprijina chiar de garduri spre exemplu in vreme de iarna cand pe strada si trotuar este sticla. In acest conditii (si chiar si in conditii normale) a cobori in strada pentru a ocoli masinile parcate de-a curmezisul pe trotuar este un pericol pentru viata acelor pietoni (pot fi copii care sar in fuga pe strada si in caz de necaz cine e raspunzator? si mai conteaza cand are loc un accident – poate chiar unul foarte grav?). Parcand cum trebuie dovediti ca ii respectati pe ceilalti – care in afara de necunoscuti pot fi si rudele venite sa va viziteze, pot fi si fratii, surorile, parintii, copiii etc. Ocolirea prin strada aduce prejudicii pietonilor si din alta perspectiva: ceilalti soferi – mai ales in zonele foarte circulate – ii injura si ii pot accidenta, iar vina pentru ca ei se afla in strada nu le apartine – dar cui ii pasa ca soferii injura pietonii fortati sa ajunga pe strada de alti soferi?

“Cazarea” <cazanelor> pe trotuar se numeste ocupare a spatiului public. Daca o masina nu mai este in stare de functionare normal este sa fie data la fier vechi ori ca avans pentru o masina noua. Urcarea masinii pe trotuar si ocuparea abuziva a acestuia – ducand la lipsirea pietonilor de posibilitatea de a circula pe trotuar – este ilegala.

Gunoiul se arunca la cosurile de gunoi, iar prin gunoi se intelege orice se doreste a fi aruncat, chiar si scrumul de la tigara.

Un material destul de lung. Un material care unora poate sa nu le convina. Un material care sper ca pe altii ii va pune pe ganduri. Un material in care din pacate sunt nevoita sa amintesc de respectul pe care se pare ca din ce in ce mai multi il pretind fara sa-l merite si nici nu il ofera altora.