Tipuri de romani in afara tarii

Daca tot e un blog in care sunt diverse subiecte pe teme ce tin si de imagine, atunci n-ar strica poate sa vorbim si despre tipurile de romani din afara tarii. O misiune care pe cat de usoara pare, pe atat de grea se infatiseaza cand vine vorba despre a trece la tratarea sa. Va invit asadar de pe acum sa completati acolo unde este cazul.

Romanii care ne aduc prejudicii grave de imagine: hoti, criminali etc. Din pacate exista – fapt demonstrat de stirile care parvin din intreaga lume. Atata vreme cat acestia sunt foarte vizibili si cum despre ceva rau spui mai multor persoane decat despre ceva bun, este clar ca vom avea de suferit toti – afara si in tara. Sunt locuri – afara – in care masina nu se incuie cu alarma. Sunt locuri in care casele au incuietori mai mult de forma – pentru ca de fapt nimeni nu se gandeste sa fure. Sunt locuri in care iti poti pune geanta langa tine fara a te teme ca o vei lua cu cateva lucruri lipsa – asta daca o mai gasesti. Sunt locuri in care poti fi asadar relaxat si sa te simti bine – asa cum e firesc sa fie.

Romanii care nu stiu sa se poarte. Bunul simt din pacate lipseste multora. Si aici putem sa aducem in discutie de la aspecte mai simple – gen tigara stinsa de caldaram, scuipatul pe jos (fara a fi in China) – la unele medii – gen mersul cu luminile de ceata aprinse atunci cand afara nu e ceata (eventual cand si ploua astfel incat sa ii deranjezi pe ceilalti participanti la trafic) si pana la alarmele care la noi suna des si ne enerveaza zi si noapte (si care afara, in tarile civilizate, nu iti aduc decat amenda). Sunt multe lucrurile care pot fi incluse in aceasta categorie. Cert este ca deseori incepi sa vorbesti in engleza (sau orice alta limba cunosti) – pentru ca nu vrei sa fii asociat cu aceste persoane; la fel de clar e ca deseori ajungi in locuri in care au mers inainte altii din Romania care au lasat o impresie mai putin buna si esti privit uneori ciudat la inceput. Un lucru e clar: bunul simt nu se cumpara. Dar se poate dobandi – daca se doreste. Se poate sa fii civilizat – cu o conditie: sa vrei.

Se spune ca pe romani ii recunosti imediat – cand se aduna oriunde (pe aeroport, intr-un magazin etc.). Poti sa vrei sa contrazici afirmatia: nu o face pana nu incerci sa iti dai seama cine e roman si cine nu in afara granitelor. Poti fi surprins (sau nu – depinde de asteptari).

Romanii care te privesc de sus. Ii gasesti si pe ei in multe tari. Au plecat la un moment dat, acum poate o duc mai bine decat daca ar fi ramas in tara si ii privesc de sus pe toti cei care au ramas aici. Sunt aroganti – desi nu au mereu motive si nici nu se uita daca oamenii cu adevarat inteligenti sunt sau nu aroganti. Pretind ca nu ii mai intereseaza tara – desi emit pareri cu privire la elemente ce tin de intern fara a cunoaste toate aspectele.

Romanii realizati. Evident nu sunt asa de multi si in mod cert nu sunt atat de vizibili. Ii remarci si pe ei mergand acasa de la serviciu. Ii remarci in anumite institutii – dar numai dupa ceva vreme. Ii apreciezi si admiri. Ar fi reusit cu siguranta si aici – au ales insa o alta directie. Acestia nu te privesc arogant. Cu acestia nu iti este rusine, ca roman.

Privind putin aceste “categorii” – care pot fi mai in detaliu prezentate poate – ne putem da seama de ce avem o anumita imagine in exterior. Daca ne uitam si la realitatile interne versus cele externe ne dam seama cati ani (zeci/sute) ne despart de “civilizatie”. Si cu toate acestea ne mai aducem – unii – aminte de faptul ca pe vremuri existau si la noi magazine cand te duceai sa iti alegi o pereche de incaltaminte de la masura ta (cum acum e doar afara). Si iti aduci aminte – sau parintii pot confirma – ca Bucurestiul era odata o capitala extrem de curata si ingrijita. Iti dai seama ca se poate – daca se doreste (aceasta este marea conditie: sa se vrea si sa se puna accent pe a face, la timp si corespunzator calitativ, avand in minte viitorul nu castiguri de imagine si nu numai, de moment). Uitandu-ne putin in jur ne dam seama ca si cei ce au venit din afara in loc sa vina cu modul de tratare de acolo si cu elementele “civilizate”- s-au adaptat. Au preferat sa coboare decat sa incerce sa ridice. Asa ca in noi sta si de noi depinde totul. De noi romanii – copii, tineri sau mai in varsta. De noi daca acceptam lipsa de bun simt, daca nu o corectam; de noi daca respectam sau nu legile sau ne ascundem dupa diverse scuze. De noi in general si de fiecare in parte.

Tu ce alegi? Si cat de consecvent esti?

Later edit: cu voia lui acspot completez lista de mai sus cu o categorie.

Este vorba despre romanii care vor sa se intoarca. Aici cred ca avem cateva subcategorii: cei ce nu s-au realizat afara (cei care au descoperit ca totusi cainii nu umbla cu covrigi in coada); cei care sunt realizati dar sunt nostalgici ori ii leaga prea multe de Romania si vor sa se intoarca, insa nu isi permit si cei care simt dorul tarii, vor sa revina in tara si au chiar si imbunatatiri in minte (se orienteaza spre zona de afaceri ori politica); sunt si tinerii plecati la studii, cu parinti bine situati aici.

Desi putin vorbesc despre ei, romanii care vor sa se intoarca sunt multi. Varsta, banii, dorul de tara, lipsa unor persoane dragi, credinta ca pot ajuta tara sunt tot atatea motive care ii re-indreapta catre Romania.