Ne mira firescul

De cand ne stim aflam ca exista zone in care s-au construit sate, orase si zone de salbaticie – unde se presupune ca nu omul detine suprematia, ca acolo e teritoriul animalelor. Acest domeniu incepe sa se restranga din ce in ce mai mult – si astfel ajungem la animale care coboara in orase pentru mancare (pentru ca mediul lor a fost distrus) sau se ajunge chiar la specii care dispar.

Muntele este o zona periculoasa. Nu e nevoie sa ne spuna cineva. De cand ne stim am auzit si e firesc ca pe munte sa apara ursi si lupi care sa atace turmele de oi. Sunt povesti, sunt fabule – sunt o sumedenie de istorii care nu au fost adunate intr-o carte – toate marturie a unei realitati, a unui lucru firesc.

In orice tara ai merge stii ca daca nu gasesti un loc special amenajat, nu innoptezi acolo. Oriunde te-ai duce stii ca nu trebuie sa ai mancare in cort – pentru ca poti atrage animalele salbatice. La fel, in orice tara ai merge, in eventualitatea in care nu intelegi limba vorbita acolo iti iei un dictionar sau macar inveti cuvintele cheie: interzis, nu, permis etc.

Dar sunt fireste si teribilisti. Sunt oameni care se cred deasupra tuturor. Asa se face ca isi instaleaza corturi unde e interzis, isi lasa mancare in cort si apoi toata lumea ii face pe ei victime ale ursului ajuns acolo. Tot animalul e de vina pentru prostia omeneasca. Tot el e fiara cea rea. Tot el e batut, speriat ori chiar impuscat. Si acesta e doar un exemplu.  Si asta pentru ca nu avem aceeasi unitate de masura: omoram un animal care se presupune ca a facut ceva si descoperim la autopsie ca ne inselam, bagam caini in adaposturi unde dupa 3 zile sunt omorati doar pentru ca au fost aruncati in strada de stapani iresponsabili – insa violatori, criminali si hoti nici nu ajung in inchisoare (si dau un singur exemplu pe care il gasiti aici si complet aici dintr-o lista mult prea lunga) – sau stau cateva luni ori cativa ani si apoi ies iar in libertate si isi reiau obiceiurile traumatizand noi fete, omorand noi persoane etc.

Dar… ne mira firescul si il condamnam.