Aparente – scriitori – imagine – viata
Se spune ca prima impresie conteaza. Dar sunt oameni care s-au specializat si si-au “fabricat” o prima impresie – sunt artisti in a se face placuti.
Prima impresie conteaza in masura in care ne-am fi pastrat instinctele si am fi avut la fel de dezvoltate simturile precum in trecut (a se vedea reclama noua de la Whiskas – produsul Whiskas Supreme in care ea deschide usa la 3 domni, cu pisica in brate, si pisicutei nu ii place de primii doi – ci de al treilea – si credeti-ma, o spun din proprie experienta, este indicat sa te increzi in ce iti spune un animal despre o persoana). Dar sa revenim.
Lectura unei carti aduce cu sine o impresie asupra acelei lucrari – fie ea opera de analiza, critica literara, filozofie sau beletristica. Deseori – uneori dupa o singura lectura, alteori dupa ce am citit mai multe carti apartinand unui autor – ne-am dorit sa il cunoastem pe autor, sa aflam daca opera este inspirata dintr-o experienta personala sau imaginata etc. Unii dintre autori au ales la randul lor sa isi creeze o imagine speciala, dedicata scrisului – si folosesc pseudonime. Avem o bogata lista in acest sens. Motivele sunt si in cazul lor diverse – de la separarea clara a mai multor activitati realizate (cum a fost la noi, de exemplu Dan Barbilian – Ion Barbu) si pana la dorinta de a nu fi cunoscuti (opera fiind uneori prilej de refulare) sau pana la faptul ca numele nu suna atat de bine (si un pseudonim ar putea sugera mult mai mult sau ar putea genera o mai buna vizibilitate).
Insa, ne dorim cu adevarat sa ii cunoastem pe cei ce se ascund in spatele unor randuri? – fie ele asternute intr-o carte, fie asternute pe Internet?
In acest sens mi-a atras atentia epigrama culeasa de Margaret Atwood si publicata in a sa carte “Negocierea cu moartea“: “Dorinta de a intalni un autor pentru ca iti place opera sa se aseamana cu dorinta de a intalni o rata pentru ca iti place pateul.“. Interesanta epigrama pe care autoarea o imbogateste in semnificatii (citatul aparand intr-o carte a unui scriitor despre scriitura, o lectura foarte interesanta si documentata, care va fi prezentata si pe Books Wave). “Este o sugestie suficienta pentru comentariul referitor la dezamagirile de-a intalni scriitori faimosi sau cel putin pe cei cunoscuti – ei sunt intotdeauna mai tineri sau mai batrani si mult mai comuni decat te-ai fi asteptat – dar e un mod sinistru de a privi aceasta problema. Ca sa faci pateul si sa-l mananci, rata trebuie omorata mai intai. Si cine este cel care ucide?” se intreaba autoarea.
Un punct de pornire interesant insa apropo de prima impresie, de imaginea proiectata si de analizarea cuiva prin prisma a ce scrie. Nu in ultimul rand, un prilej de meditatie si poate de discutie.
Insemnari similare
Daca pornim de la ideea ca arta , in cazul acesta Cartea reprezinta o imitatie mai mult sau mai putin precisa a realitatii, este indiscutabil ca un autor isi asuma mesajul cartii intr-o proportie destul de importanta. Sunt cititori si cititori:unii suporta realitatea, altii o neaga. Dar sa nu uitam ca pana si basmele atat de dragi multora dintre noi(indiferent de varsta) pornesc si sfarsesc in realitate. Celebra expresie:”si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa” poarta intreaga semnificatie a demersului scriitoricesc. O pagina scrisa e de fapt un crampei de suflet si cuvintele traiesc in carnea si sangele autorului. Si daca o asemenea stare explica pasiunea de a scrie, atunci cum sa nu fim de acord ca imaginea unui autor corespunde intr-o proportie importanta cu imaginea sugerata de scriitura lui? Dar sunt autori si autori. Unii sunt atat de echidistanti de personajele lor, de ideile si mesajele lor, incat atunci cand ii intalnesti in realitate ai impresia ca nu sunt rude de sange cu opera lor. Sunt de fapt acei matematicieni rigurosi pentru care 1+1=2. Sunt “meseriasii” care nu dau rateuri…Si poate ca doar acesti scriitori au sansa de a deveni nemuritori…