Despre Mega manele, tarani, cersetori si romani si despre Viena
|Spuneam mai demult ca sunt multe lucruri care te pot soca la Viena. Am scris despre o parte din ele – si ma gandeam sa fie un soi de serial, pentru a le infatisa pe toate separat.
Pe de alta parte, poate ca e mai bine sa le sintetizez – si pornind de la aceasta idee va invit sa regasiti mai jos cateva aspecte care poate va vor soca, poate va vor amuza sau poate va vor lasa indiferenti.
Despre cersetori in Viena – stiati ca sunt romani? Veti spune ca era firesc. Poate ca intr-un fel era desi am vazut si de alte natii. Anul acesta insa eram intr-un tramvai. Nu vorbeam – inca – asa ca nu se stia ca suntem romani – cand la un moment dat se urca 2 barbati – mai jerpelit imbracati si nu tocmai parfumati. Unul avea si niste carje – desi mergea binisor si fara ajutor. Se aseaza cam cu 2 scaune in fata si incep sa vorbeasca. In romana. Despre structura lor de cersetori. Despre cine pe unde e, cine ce face si asa mai departe.
Apa si sapunul, deodorantul si parfumul sunt rare in Viena. Poate ca nu foarte rare dar… nu se poate sa nu te socheze cum pe strada sau in magazine una-doua te loveste un miros de nespalat, transpirat. Si culmea, nu vine nici de la oameni in varsta, de la nespalati pe care ii poti deslusi sau de la persoane ce par sarace. Vine de la oameni din toate categoriile si de toate varstele. O fi asa de mare intretinerea la ei?! (e evident o intrebare retorica pentru ca stiu si preturile acestea si stiu si ca isi pot permite apa, sapun si deodorant – in fiecare zi.)
Nu stii niciodata cand te intelege cineva – daca vorbesti in romana – si despre incaltaminte. Asta da o faza amuzanta. Mergeam cu metroul. La un moment dat coboram si in drum spre prima rulanta vedem o domnisoara/doamna pana in 30 de ani care era incaltata in papuci. Isi tarsaia picioarele mai ceva ca la tara. “Doamne cum isi taraste picioarele! – Da, ca la tara”. Ajungem la scara rulanta. Doamna urca fix inaintea noastra. Pe scara se uita la noi si apoi in fata. Se termina scara si doamna incepe sa nu mai tarasca picioarele in acel hal. Bun asa, nu? Asta ne aduce la un alt aspect: nu poti stii niciodata cine te intelege daca vorbesti in romana. De la tineri care se amuzau spunand ca daca ii prinde un politist de acolo facand ceva le raspunde ca la noi “Cine ma, io? Nici nu eram acolo, da-te dracu!”. Da, aveau si accent de moldoveni tipii… Si inca un lucru: e suficient sa te uiti in marile centre comerciale dar si pe strazi la magazinele ce vand gumarii nostri cei purtati de saracie si veti observa si noua tendinta in incaltaminte. Asadar cu mic cu mare scoateti la purtare papucii cei vechi si amarati din plastic. Ei sunt “noul trend”. Pe toate culorile, o sumedenie de modele pentru toate varstele si genurile: traiasca plasticul – sau cum ar zice Aqua “life in plastic/is fantastic”.
Despre tarani dar nu despre cei pentru care nutresc o profunda admiratie (cei ce lucreaza pe camp) ci despre cei multi si… Cum puteai stii daca o persoana e roman daca avea masina? Simplu: in toata Viena erau singurii cu alarme care piuie. Evident va imaginati “bucuria” celor de acolo cand alarmele piuiau, indiferent de ora de intoarcere/plecare – cand respectiva persoana dadea cu spatele… Comentariile sunt fara rost.
Si bombonica de pe tort: manelele si clubul Mega-Manele. Daca ati reusit sa treceti de informatia cu bold mai vin elemente socante. In Viena existe magazine ca in Romania de produse la 1 euro. Sunt detinute de romani. Pana aici nimic deosebit. Doar ca acolo gasiti de cumparat si cd-uri cu manele. Si tot nu s-a terminat. In ditamai capitala exista un club numit Mega Manele. Si aici vine elementul cel mai socant: nu merg doar romani acolo. Altii sunt atrasi de noutatea zdranganitului.
Eh, banui ca v-a ajuns pentru o zi asa ca ma opresc. Dar v-astept cu pareri 🙂