Toti oamenii sunt… oameni

Sunt unii care se plang non-stop. Sunt altii care par a avea zambetul pe buze orice s-ar intampla. Cat de sincer e acest zambet – sau cat de amar – ei bine iata alta poveste. Daca a zambi atrage binele… pot spune doar cei care zambesc atunci cand nu le e bine si care au avut rezultate bune punand in practica aceasta idee. Daca a zambi ajuta macar la un confort interior… ar trebui tot ei sa marturiseasca, intrucat ei sunt cei care raman singuri cu ei, departe de ochii tuturor, ei sunt singurii care se privesc in oglinda si care ar trebui sa aiba curajul sa se uite si in sufletul lor. Dar sa mergem mai departe.

Sunt oameni care nu isi impartasesc supararile. De altfel trebuie sa nu uitam ca sunt culturi in care a spune cuiva ce probleme de sanatate ai, de exemplu, este un semn de slabiciune si ii ofera bolii posibilitatea de a te acapara cu totul. Si pana la urma cumva e de inteles sa nu spui: iti pot ceilalti vindeca ruda bolnava? Preiau ei boala sau necazul pe care il ai, indiferent care e acesta? Ajuta cu ceva sa auzi pe toti din jurul tau spunand “lasa, ca o sa fie bine”?

Ceea ce ma amuza teribil insa e ce se intampla cand poate au si ei o problema si poate nu mai au chiar zambetul pe buze sau au chef sa ramana cateva zile mai retrasi. Brusc apar presupuneri, persoana in cauza in niciun caz nu e lasata in pace si daca se incapataneaza sa nu spuna ce are, insista rand pe rand toti cunoscutii, iar cum afla unul cum le spune tuturor. Nu, nu scriu aceste randuri inspirata de ce mi se intampla mie acum, ci uitandu-ma timp indelungat in jur la niste prieteni si cunoscuti.

Ceea ce se pare ca uitam este ca toti oamenii sunt oameni. Toti au si momente frumoase si parte de probleme. Unii aleg sa le impartaseasca pe toate tuturor, altii pastreaza problemele pentru ei si poate (dar nu musai) pentru prieteni apropiati. Nimeni nu e zeu – insa exista moduri diferite de a trece peste probleme. La fel pare ca se uita si faptul ca o alegere a cuiva e frumos sa fie respectata. Poate nu inteleasa, poate nu adoptata, dar respectata.