Faza zilei: fi-miu, care nu vorbeste pe limba noastra inca, s-a apucat de dat telefoane. Pe bune

Eric al meu astazi la 4 si un pic era tare mandru de el. Sa va zic de ce.

Eu eram la calculator – la desktop, in fata lui si putin in diagonala. El era in patul nostru mare – are si el loc sa se rostogoleasca si sa se joace pe salteluta lui cu jucarii. Cum tot misuna si vorbea el pe-acolo l-am lasat.

Scriam eu de zor si deodata in tacerea camerei mi se pare ca aud voci. Nu, nu ca vad voci 😛 – ca aud voci. Dar imi zic: Nu, nu e de-aici, e de pe-afara de undeva sau s-o auzi de la Andrei din bucatarie (biroul lui improvizat cand lucreaza de-acasa) asa ca nu acord mare atentie. Sunau insa familiare vocile – era a unei femei.

Dar, stiti cum se intampla. Vocile insista. Da. Si imi dau seama ca intr-adevar eu stiu vocea aceea. Si imi dau seama si de unde e. E de la robotul de la 411 😀

Si ma uit spre pat.

Printul meu se rostogolise, venise pe partea mea de pat, luase telefonul si, desi avea tastatura blocata, iata ca reusise sa apese el pe ce taste a fost nevoie si-a sunat. Trebuie sa va spun ca nu sunasem de mult la 411 – nu era in lista…

Vin, ii iau telefonul, evident rad.

Si asa iata cum Eric – care inca nu vorbeste pe limba noastra – da deja telefoane. Ah, e pasionat si de telecomanda 😉