Cat de tare vorbesti la telefonul mobil si ce inteleg ceilalti din acest lucru

– Nu tip la tine. Tip pentru ca trec masini si am impresia ca nu ma aud.

(replica interlocutorului neauzita)

– N-auzi, ma, ca nu tip la tine? Tip ca am impresia ca nu ma aud. Sunt masini pe langa mine. Du-te-n …

Si a continuat cu locul trimiterii interlocutorului si probabil si cu conversatia doar ca nu s-a mai auzit de la mine din camera.

Da. Era o persoana care trecea pe trotuarul din fata locului unde sunt si, cum am fereastra deschisa, am auzit ce spunea.

Doar ca persoana in cauza nu este o exceptie, ci parca o regula. Am auzit tot felul de conversatii – unele chiar cu elemente sigur confidentiale (acest exemplu a fost genial). Le aud in mijloacele de transport in comun – si nu la persoane care stau foarte aproape de mine, ci uneori de la unele aflate departe, in capatul celalalt uneori al mijlocului respectiv. Aud des conversatii purtate la telefon cu o voce cam prea tare de la cei care se stau pe banca din fata camerei unde sunt eu – banca pusa in fata blocului. Nu mai zic de conversatiile pe care le auzi prin magazine, statii diverse si asa mai departe.

In sediile de policlinici si spitale ce incearca lumea sa vorbeasca mai incet. De fapt, si aici, doar unii oameni incearca sa nu deranjeze si sa vorbeasca mai incet.

Care e problema cu vorbitul tare? ar putea intreba unii.

Sigur, unii considera ca n-au nimic de ascuns. Asa o fi – dar pentru ceilalti nu e musai o placere sa mearga jumatate de ora intr-un mijloc de transport in comun si sa auda conversatii uneori chiar cu injuraturi. Evident ca nu esti atent la discutie – dar daca ai un copil mic e distractiv. Stiu, stiu, unii vor spune “cui nu-i convine, sa ia taxiul sau sa isi ia masina” – am auzit si raspunsuri de acest fel. Dar recunosc ca nu ma dau in vant dupa asemenea conversatii si ca faptul ca am avut piciorul imobilizat 2 luni si acum de inca o luna si ceva nu pot merge bine fiind in perioada de recuperare dupa o operatie la genunchi aduce si o parte buna: lipsa tuturor acelor conversatii.

E drept, am parte din plin de la cei care trec prin fata geamului sau stau pe banca.

Iar problema nu e musai ca ai deranja cu vocea, ci faptul ca atunci cand incepi sa injuri – si credeti-ma ca intr-o zi era un domn cu limbaj de birjar care urla – nu tipa, urla – si se certa si isi baga si scotea diverse parti in diverse persoane si rude mai mult sau mai putin in viata ale interlocutorului n-a fost minunat. Ba a reusit sa trezeasca si copilul cu urletele sale pana am reusit sa imi pun eu orteza si sa ajung la geam sa il inchid.

Un alt dezavantaj este ca interlocutorul sa considere ca tipati la el. A se vedea exemplul de sus. In fapt regula e simpla: atunci cand mergeti pe strada nu dumneavoastra trebuie sa va auziti, ci interlocutorul. Asadar nu este necesar sa vorbiti foarte tare, ci doar in asa mod incat sa acoperiti zgomotele de fundal astfel incat partenerul de discutie sa va inteleaga.

Vorbitul tare la telefon nu trebuie limitat doar la telefonia mobila, intrucat mi-a povestit o prietena despre o colega care vorbeste extrem de tare de la telefonul fix la serviciu. Chiar si cand vorbeste in interes de serviciu e deranjant pentru ca are mult de vorbit si lucreaza intr-un birou tio open-space, iar acest spatiu deschis inseamna si ca toti cei de acolo aud ce spune si uneori se pot concentra mai greu sau trebuie sa ridice la randul lor glasul in conversatii fata-in-fata sau la telefon pentru a acoperi acea persoana si, eventual, trebuie sa solicite si interlocutorului sa vorbeasca mai tare.

Voi ce parere aveti despre cei care vorbesc prea tare la telefon? Vi s-a intamplat sa aveti un dialog cu o asemenea persoana? Cum ati perceput intensitatea vorbirii sale?