Oamenii buni exista. Experiente personale

Sotu-mi drag, a carui zi de nastere tocmai a fost, imi spune adesea ca sunt un pic prea idealista. Ca am prea multa incredere in oameni si in bine. Nu este prapastiosul planetei, nici omul care sa nu te ajute daca poate, indiferent de ora sau zi. Doar ca, avand parte de multe surprize neplacute de-a lungul timpului, nu se asteapta sa aiba parte de mult bine. Totusi, stie ca are multi prieteni buni, acolo cand e nevoie si, asa cum au aratat-o aceste zile, binele se intoarce cu bine, nu neaparat rau.

Da, la noi, de obicei, nicio fapta buna nu ramane nepedepsita. N-o sa intru in detalii, o sa spun doar ca avem o sumedenie de intamplari care confirma zicerea. Cu toate acestea, noi continuam sa facem bine, cunoscutilor si necunoscutilor.

help button, photo from Shutterstock

Acum cateva luni am gasit, noaptea, un portofel pe jos, la intrarea intr-un bloc. Ne-am uitat sa vedem daca posesorul buletinului locuia acolo – caz in care poate reuseam sa sunam la interfon. Nu, era dintr-o localitate de langa Bucuresti asa ca, stiind cata alergatura este sa iti faci acte noi (carduri, buletin, permis etc.) ne-am dus la sectia de politie sa ducem portofelul. Da, cu copilul in masina care tocmai voia sa doarma nu am putut sa nu facem acest simplu gest. Trateaza-i pe ceilalti cum ti-ar placea sa fii tu tratat de ei! Daca Andrei sau eu ne-am pierde portofelul, mi-ar placea sa primim un telefon a doua zi de la o sectie de politie care sa ne spuna de unde ne putem ridica portofelul pierdut.

Am avut, in timp, din pacate, nevoie uneori de ajutor. Ba o domnisoara de onoare care te lasa balta cu 6 zile inainte de nunta :D, ba cineva care sa vina cu o masina 4×4 sa te scoata, sambata noaptea la 10, dintr-un loc plin de noroi unde ai ramas blocat cu masina (si nu gasesti nicio solutie de tractare inainte sa suni) si asa mai departe.

Mai mult, cand am avut operatia la genunchi si nu puteam sa am grija si de caine, si de copil si sa si fac lucruri prin casa, o foarte buna prietena a venit la noi, tocmai de la Ploiesti, si a stat cu noi si ne-a ajutat – mai ales ca Andrei calatorea, ca si acum, saptamanal cu jobul. Si da, nu a fost problema de spatiu mic – a venit intr-un suflet stiind ca am nevoie de ajutor.

La fel, acum 2 saptamani am ramas fara masina – poveste lunga, pe scurt mecatronica adio, in service, asteptam schimbarea. Trebuia sa fie gata vineri dar, evident nu a fost. Iar noi eram in pom – chiar aveam nevoie sa mergem la cumparaturi si sa mai facem diverse alte drumuri.

Ne gandeam deja ca o masina de inchiriat e cam scump (comparativ cu ce avem noi nevoie ca drumuri), ca probabil iar vom sta cu taxiul (ca in tot acest timp). Am avut insa o surpriza placuta si o persoana pe care o stim de vreo 2 luni! – ne-a imprumutat o masina. Da, si noua ni s-a parut la fel de incredibil – dar, iata o surpriza frumoasa.

Da, oamenii buni exista. Binele facut se intoarce, cand ai nevoie si fara sa stii de la cine.

Am dat exemplele noastre strict pentru a arata ca exista in continuare oameni gata sa te ajute. Nu, nu pentru a-i folosi, ci pentru a arata ca nu sunt toti interesati doar de petreceri si doar partea buna si frumoasa.

Tu alegi pe cine pastrezi aproape. Da, si noi mai cunoastem oameni care reusesc sa iti sece toata energia, de fiecare data cand ii intalnesti. Insa fiecare poate alege care sunt oamenii pe care ii pastreaza langa ei – cei pe care ii invita acasa, prietenii care nu ar fi deranjati sa manance pe jos dintr-o farfurie de plastic, daca doar asta ai avea, nu cei care se uita dupa tacamurile din argint.

Recunosc ca am avut bucuria de a intalni niste oameni minunati in timp si, chiar daca cu unii vorbim rar si ne vedem si mai rar uneori, sunt cei cu care ne face placere sa ne vedem, cei de care parca ne-am despartit ieri.

Cand am fost dezamagiti de cineva (ni s-a intamplat, cum spuneam) nu am inceput sa spunem ca toti oamenii sunt asa si pe dincolo. Am spus doar ca, pe viitor, o sa ne gandim de doua ori inainte de a spune ca il mai ajutam pe X. Dar X este o persoana, restul lumii nu inseamna ca este ca acel individ.

M-am saturat de toti cei care se plang ca nu exista oameni Ok. La fel, mi se pare ca exagereaza si cei care sunt pur si simplu surprinsi cand vad pe cineva facand un gest frumos (o persoana care ajuta o alta sa urce sau sa coboare cu bagajele intr-un/dintr-un tramvai de pilda, fara a astepta nimic in schimb, nici macar un multumesc).

Da, sunt mitocani/nesimtiti si oameni rai peste tot, dar exista de asemenea si oameni buni. Poate ca motivul pentru care ii vedem mai ales pe cei rai este ca ei ies mai mult in evidenta si, mai ales, avem tendinta sa vorbim in general despre ceea ce ne enerveaza/intristeaza si mai putin despre surprizele frumoase, lucrurile si oamenii buni din viata noastra.

Este ca atunci cand te duci sa vizitezi ceva: poti vedea partea frumoasa, stralucitoare chiar si intr-o cetate parasita, daca vrei, sau poti vedea doar uratul si poza mucul de tigara aruncat langa un zic. La fel de usor, poti sa te plangi despre diverse lucruri urate din orase faimoase (Londra, Paris etc.) sau poti sa alegi sa vezi ce e mai putin placut, sa incerci sa eviti insa sa te bucuri si sa pretuiesti ce e frumos.

life is good, photo from Shutterstock

Nu cred intr-o lume care nu mai are speranta si nu mai crede in bine. Nu cred in optimism exagerat, dimpotriva, sunt o realista convinsa. Dar ma gandesc la generatiile viitoare si sper ca si ei sa aiba si uscaturile lor, obisnuite, dar si oameni remarcabili. Nu pot sa il invat pe Eric ca toti copiii sunt ca Y care in nu situ ce parc nu a vrut sa il lase sa se dea si el pe un anumit tobogan. Pot sa ii spun ca acel copil nu este foarte prietenos si bine educat si ca mergem sa ne jucam in alta parte, cu alti copii. Si pot sa ii arat alti copii care se joaca frumos impreuna, asa cum si al meu isi imparte jucariile si locul de joaca fara probleme. Nu cred nici in a face bine doar gandindu-te la potentiale recompense. Cred in a face bine ca mod de viata. Fireste ca toti avem limitari – timp pe care il putem investi, resurse financiare etc. Dar. fiecare poate face ceva pentru cei din jur. Uneori, un simplu telefon, o simpla poza amuzanta sau alte mici gesturi pot fi ceea ce o persoana din jurul nostru are nevoie!

Da, sunt o incurabila increzatoare in bine si oameni buni. Iar oamenii din jurul meu imi dovedesc ca am motive sa fiu astfel si sa nu ma amarasc/schimb/inraiesc.