Sugestie campanie CSR

Ne doare cand ne uitam cat de mult gunoi este in jurul nostru. Ne doare si indiferenta celor ce merg pe strada si arunca ambalaje si tot soiul de alte obiecte. Poate pare ceva mic, dar de la un bilet de tramvai si pana la restul tigarii – toate murdaresc orasul. Obiecte mici sau chiar mai mari – sticle, hartie, plastic – toate impanzesc orasul, se aduna, miros si arata urat.

Stiu ca s-au mai facut campanii de lupta impotriva gunoaielor. Sunt multe vedete si persoane publice care s-au implicat in diverse campanii. Cred ca suntem insa in situatia de a avea nevoie de un amplu program cu multiple directii si planuri, un program de educare si nu numai impotriva aruncatului gunoiului altundeva decat la cosul de gunoi.

De la cojile de seminte si cutiile de bere lasate in fata blocului si pana la ziarele aruncate neglijent, de la pungi la sticle si asa mai departe – toate dau un aspect neingrijit orasului.

Ne plangem ca miroase urat, ca e murdar insa din pacate putini sunt cei ce fac cu adevarat ceva. Toti – saraci si bogati, intelectuali si nu numai – admira orasele curate ale altor tari (sau ale noastre pe unde sunt). Unii afirma chiar – foarte sincer vorbind – ca s-au dus ei pe litoral in Bulgaria, dar acolo nu au mai aruncat ambalajele si cojile de seminte direct pe plaja; le-au aruncat la cosul de gunoi. Pai daca acolo pot, la noi ce ii impiedica?

Evident ca nesimtirea ramane indiferent de tara: exemplu, in Germania, anul trecut, cineva – la nici jumatate de metru de cosul de gunoi – a stins restul de tigara cu piciorul pe jos. Si exemplul bun vine de la un canadian aflat in Romania. Am iesit cu el si sotul meu prin Herastrau si la un moment dat a vazut o sticla de 2 litri de suc aruncata pe jos. A luat-o si a aruncat-o in cos. A zis ca e i se pare a fi un gest firesc – daca dorim ca totul sa arate bine. Mai mult am iesit putin si pe un camp (cu niste aeromodele ale sotului) iar acolo a gasit niste ambalaje de carton ale unor sapunuri. Le-a pus in masina pentru a le arunca la cos cand ajungeam apoi la unul. Atentie: era in Romania – ca atare nu in a sa tara.

De aici vine asadar si sugestia de campanie de CSR (in care se pot implica ONG-uri, institutii media si/sau companii): in fapt nu o campanie ne trebuie noua ci un plan clar care sa includa educarea oamenilor – indiferent de nivelul intelectual si apoi incurajarea aruncarii gunoiului la cosurile de gunoi si apoi aruncarea pe “sortimente” si reciclarea.

Este clar ca schimbarile nu vor veni peste noapte. Dar asa cum mama mea de cand eram mica m-a invatat sa nu arunc pe jos si daca aveam ceva de aruncat tineam intr-o punga sau geanta si aruncam cand ajungeam la cosul de gunoi – chit ca era o guma de mestecat sau o sticla de apa sau orice altceva – tot asa si altii isi pot invata copiii. Evident multi vor trebuie sa se educe pe ei insisi intai – dar consider ca se poate, daca vrem.

In fond daca iti place sa ai casa curata – o intretii. La fel si cu orasul si tara in care traiesti!