Un copil arata intr-un mod minunat cum educatia incepe acasa

Intamplarea se petrece in fata unui bloc si are ca protagonisti copii de oameni obisnuiti, fara posibilitati materiale deosebite. Copiii sunt toti in scoala elementara.

Un baiat – cu o voce mai puternica e drept – il intreaba pe altul ce face.

Nu se aude raspunsul celuilalt, oferit cu o voce mai inceata.

Primul baiat reia intrebarea la modul “Ce ai mai facut?”

Raspunsul celuilalt nu se aude – de unde stau eu, cateva etaje mai sus, intr-o camera.

Primul baiat revine:

– De ce ma injuri? Zi? Ti-am vorbit eu urat? De ce ma injuri?

Incepe sa se auda si celalalt baiat si nu vorbeste tocmai frumos.

Primul baiat continua, relativ enervat:

– De ce ma injuri, pleaca de aici, lasa-ma in pace.

Cel mic pleaca, se duce la scara de alaturi de unde, dupa foarte putine minute, iese cu mama lui care se aude de acolo zicandu-i primului baiat:

– De ce tipi, ma, la el? Pentru ca esti mai mare? De ce tipi?

– Dar el m-a injurat!

– Dar tu tipi la el?

– Dar el a inceput. M-a injurat.

Femeia continua, pe un ton ridicat:

– Cum te-a injurat?

– Mi-a zis sa ma duc dracului?

La care femeia:

– Cine esti tu, ma, sa tipi la el? Du-te dracului? Cum sa tipi la el? Nesimtitule! Asa se vorbeste?

Primul baiat insista ca nu el a inceput, ca baiatul l-a injurat.

Femeia continua si ea:

– Cine te crezi? Du-te dracului.

La care primul baiat ii zice:

– Nu se injura. El de ce m-a injurat pe mine. Asa se vorbeste frumos cu altii copii? Dar vorbeste cum aude in casa.

Femeia a mai bodoganit putin si s-a retras. Intre timp, mama primului baiat – aflata mai departe cu o fetita mica pe care o are acum – vine langa el si il intreaba ce s-a intamplat, el ii spune, la care ea ii spune sa se linisteasca si sa se joace cu X si Y si sa ii lase pe ei in pace.

Intre timp primul baiat plecase cu mama lui in casa.

Sa precizez: mama primului baiat NU are decat liceul. Este un om simplu, cu o viata obisnuita. La fel ca sotul ei. Dar incearca sa isi creasca frumos copiii, chiar daca nici ei nu sunt perfecti!

Insa baiatul avea dreptate: educatia se incepe acasa. Iar ce vad acasa copiii, aia fac/zic!

Replica acelui baiat mi s-a parut a fi o “palma” minunata data acelei femei. Mi-as dori ca ea sa fi priceput ceva, dar nu cred ca sunt mari sanse.

Parintii sunt insa un exemplu pentru copii. Din pacate uneori sunt exemplu de “asa NU”.