Romanii cuceresc lumea si prin cartile lor; Ioana Visan despre “The Impaler Legacy”

Auzim in ultima vreme despre rezultatele deosebite ale multor romani in concursuri, olimpiade, la saloanele la care participa cu inventiile lor si asa mai departe. Astazi o sa va prezint si eu o romanca, Ioana Visan, o scriitoare tanara care a publicat recent romanul “The Impaler Legacy”. O poveste cu vampiri care nu se axeaza insa pe dragostea intre personajele principale (si nici nu are eroi adolescenti), o Romanie in care nu exista niciun vampir, dar in care presedintele il invita pe unul. O situatie cu adevarat grava pentru ca asa ceva sa se intample. Despre carte insa, o sa va spun mai multe intr-o prezentare mai ampla pe site, la Books Wave. Pana atunci insa, am invitat-o pe Ioana sa vorbeasca despre scris, despre roman si despre alte cateva subiecte intr-un guest post pe care il gasiti mai jos.

Adaug de la inceput si ca puteti achizitiona romanul ei din urmatoarele locuri:

• Amazon
• Barnes & Noble
• Smashwords
• iTunes

Guest post Ioana Visan

Am întrebat-o pe Loredana despre ce ar vrea să fie acest guest post, ce anume i-ar interesa pe cititorii acestui blog.

„…mă gândesc la un guest post despre scris…”

Mi s-a părut o idee bună să pornim de la scris. Înainte de toate să mă prezint. Sunt Ioana Vişan şi scriu SF şi Fantasy. Începând din 2008, am publicat constant în reviste şi antologii româneşti de gen, iar în 2013 mi-au apărut o culegere povestiri, „Efectul de nautil”, şi o nuvelă, „Instincte umane”, ambele publicate de Millennium Books. Cam în aceeaşi perioadă, am primit Premiul de încurajare de la Societatea Europeană de Science Fiction la Eurocon, în Kiev.

„…despre scriitorul român care scrie in engleză…”

Poate unii se întreabă de ce îmi bat capul cu limba engleză. Ce nu este în regulă cu limba română? Răspunsul este nimic. Nu este nimic în neregulă cu limba română, doar că engleza îmi oferă acces la un public mai larg şi, de ce nu, mai înstărit. În plus, eu scriam în engleză cu mulţi ani înainte de a publica ceva şi, prin urmare, trecerea de la o limbă la alta nu a fost dificilă.

Cum self-publishing-ul luase recent avânt peste hotare, în 2012, curiozitatea m-a împins să încerc şi eu. Am început cu nuvela apocaliptică „Human Instincts” şi, treptat, am învăţat cum funcţionează self-publishing-ul, ce merge şi ce nu, astfel încât în acelaşi an am recidivat cu o culegere de povestiri paranormale, „Blue Moon Café Series: Where Shifters Meet for Drinks”, iar în 2013, am publicat întreaga serie „The Impaler Legacy” a cărei ediţie omnibus, apărută în primăvara aceasta, include toate cele trei nuvele şi trei povestiri.

„…de ce carte cu vampiri…”

În ultimul deceniu, cărţile cu vampiri au devenit din nou la modă. Aveam scriitori români care au scris romane cu vampiri în limba română, cum ar fi Oliviu Crâznic şi Ştefana Czeller, dar nu aveam scriitori români care să fi scris în engleză despre acest subiect. Punctul nostru de vedere nu era cunoscut peste hotare. Sau poate este vorba numai de punctul meu de vedere, rămâne de văzut.

„…de ce cu români şi România…”

Datorită lui Bram Stoker şi al său „Dracula”, de fiecare dată când vine vorba de vampiri, toată lumea se gândeşte automat la Transilvania şi Vlad Ţepeş. Eu nu dau de obicei dovadă de un naţionalism exagerat, dar întotdeauna m-a deranjat asocierea vampirilor cu Ţepeş. În primul rând, el este al nostru şi, în al doilea rând, a fost o figură importantă în istorie şi care nu ar trebui pângărită. Pe de altă parte, n-are niciun farmec să scrii, indiferent de temă, dacă nu aduci ceva nou. Astfel, avem de-a face cu români într-o Românie a zilelor noastre, însă într-un context cu totul diferit.

„…ce e inedit…”

În universul creat în „The Impaler Legacy”, România este singura ţară din lume în care nu există vampiri. Nu pentru că nu le-ar plăcea la noi, ci pentru că le este interzis să intre în ţară, iar, dacă îndrăznesc să calce pe pământ românesc, legile noastre permit să fie ucişi pe loc. La iniţiativa lui Vlad Ţepeş, care nu se războia numai cu otomanii, ci şi cu vampirii, avem o armată de panduri, conduşi de Micul Divan, în a cărui alcătuire intră numai descendenţi ai vechilor familii nobiliare, printre care Cantacuzino, Sturdza, Ghica şi Basarab, şi care au grijă ca legile lăsate de Vlad Ţepeş să fie în continuare respectate.

După cinci secole de pace, lumea Lianei Cantacuzino este dată peste cap, când preşedintele îi ordonă să-l aducă în ţară, pe ascuns, pe Maximilien Hess, unul dintre cei mai vechi vampiri rămaşi în viaţă.

„…dacă ai fi un cititor al cărţii, nu autorul, care ar fi ACEL element pentru care ai recomanda-o…”

Aş recomanda-o pentru ceea ce nu este: nu este paranormal romance (adică eroina nu se îndrăgosteşte de un vampir şi în centrul acţiunii nu este o poveste de dragoste), nu este un roman erotic şi nu are eroi adolescenţi.

„…dar şi cu o parte despre de ce scris…”

Fac parte din generaţia care a crescut suferind din lipsă de cărţi. Nu se găseau multe cărţi pentru copii în librării, sau cel puţin nu din acelea care îmi plăceau mie, nu aveam acces la literatură în limbi străine şi există o limită până la care poţi reciti o carte sau reasculta o piesă radiofonică. Iar bibliotecile prietenilor nu sunt infinite. Aşa că, până la urmă, ajungi să-ţi inventezi singură poveştile. De la asta şi până la a le scrie, nu este decât un pas.

„…ce vânzări speri să obţii (cu ideea de scriitor şi a trăi din scris, recomandări pentru alţii etc.) …”

Cine spune că nu se gândeşte la vânzări minte. Desigur că orice scriitor îşi doreşte să câştige măcar atât cât să-i permită să scrie în linişte următoarea carte. De cele mai multe ori, din păcate, nu se întâmplă aşa. Deocamdată, sunt mulţumită că impresiile sunt pozitive şi cei care au parcurs întreaga serie nu au fost dezamăgiţi.

Singura recomandare pe care pot să o fac este să nu vă opriţi din scris după primul titlu publicat. Aţi terminat de scris o carte? Foarte bine, treceţi la următoarea. Şi tot aşa mai departe.

„…ce alte cărţi ai în plan…”

În momentul de faţă, lucrez la un roman SF din seria „Broken People”. Este un roman de aventuri a cărui acţiune se desfăşoară în lumea circului, doar că nu este vorba de un circ obişnuit. The Nightingale Circus este faimos pentru vocea artistei sale principale şi protezele medicale pe care le repară, într-o lume aflată pe picior de război cu Japonia, motiv pentru care s-au întrerupt importurile, inclusiv cele de piese pentru proteze. Romanul este planificat să apară pe piaţă spre sfârşitul anului.

„…şi orice alte aspecte pe aceste zone pe care le consideri relevante…”

Aş mai adăuga un singur lucru. În toată povestea asta, succesul unei cărţi depinde foarte mult şi de cititori. În primul rând, trebuie să fie curioşi şi să îi acorde o şansă, iar, dacă le-a plăcut, să o recomande şi altora. Aşa că aştept părerile voastre. Mulţumesc!

Ioana Vişan s-a născut la 1 iulie 1978, locuieşte la Iaşi şi este absolventă a Facultăţii de Informatică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. A primit premiul Cititor SF pentru cea mai bună povestire românească în 2008, a fost nominalizată la premiul Romcon pentru debut în 2012, a obţinut locul II la concursul de proză scurtă Helion în 2012 şi a primit Premiul de încurajare la Eurocon 2013.

A publicat texte în reviste online ca Argos, Nautilus, Helion Online, Gazeta SF, Revista de Suspans, Suspans.ro, SRSFF, EgoPhobia, SFera Online, Every Day Fiction, dar şi două volume proprii, „Efectul de nautil” (2013) şi „Instincte umane” (2013). De asemenea, este prezentă în antologiile „Dansând pe Marte şi alte povestiri fantastice” (2009), „Steampunk: A doua revoluţie” (2011), „Venus – Povestiri erotice science fiction” (2011), „Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF” (2012), „Zombii: Cartea morţilor vii” (2013), „Călătorii în timp. Antologie de povestiri SF” (2013), „Ferestrele timpului. Antologie de ficţiuni speculative” (2013), „Best of Mystery & Horror #1 – Revista de suspans” (2014).

În engleză, a publicat “Human Instincts” (2012), “Blue Moon Café Series: Where Shifters Meet for Drinks” (2012) şi seria “The Impaler Legacy” (2013).
Deşi consideră frigul drept inamicul numărul unu, este mare amatoare de patinaj şi îngheţată, iar vacanţele îi place să şi le petreacă la căldură, explorând oraşe noi.

O gasiti pe Ioana si pe site-ul ei, pe blog, Facebook si Twitter.