Concurs Cartea gesturilor: comunicare ca la carte
A venit timpul pentru un nou concurs aici pe blog, unul de interes pentru multi dintre voi, cei care imi cititi insemnarile, sunt sigura. Premiul vine de la Editura ALL si consta intr-un exemplar al volumului „Cartea gesturilor”.
Am prezentat aceasta carte, in mod obiectiv, chiar la inceputul acestei saptamani pe site, in rubrica Books Wave. Dincolo de ce v-am spus acolo, pot sa va spun, in mod concis, ca volumul de fata este unul cuprinzator, usor de folosit si util oricui!
Cei de la Palo Alto spuneau ca nu putem sa nu comunicam. Si, intr-adevar, in fiecare moment transmitem cate ceva. Uneori nu ne dam seama de acest lucru in timp ce, alteori, anumite gesturi sau taceri sunt intentionate.
Unii oameni au tendinta de a-i analiza pe ceilalti – colegi de la serviciu, politicieni, vedete, candidati la un interviu, sefi etc. – pentru a vedea ce transmit dincolo de cuvinte. In plus, puteti folosi cartea pentru a va da seama ce gesturi pe care le faceti in mod constant va ajuta sau, dimpotriva, va dezavantajeaza. Aproape 400 de pagini, sute de gesturi insotite de explicatii si imagini reprezentative. Prin amabilitatea celor de la editura va pot prezenta doua pagini din carte pentru a va face o idee cu privire la modul in care este organizata si prezentata informatia. Click pe imagini pentru a le vedea la o dimensiune mai mare!
Si acum va poftesc la concurs! Concursul se desfasoara in perioada 25 septembrie-2 octombrie. Ca sa puteti participa trebuie:
- sa dati like paginii de Facebook a Editurii ALL
- sa dati like paginii de Facebook a PRwave
- sa ne spuneti aici, intr-un comentariu la aceasta postare, ce gesturi va enerveaza la cei cu care interactionati sau pe care ii zariti la TV si sa explicati in ce contexte apar si ce semnificatie credeti ca au gesturile respective. Puteti prezenta gesturi care va deranjeaza la colegi, colaboratori sau chiar sefi 🙂
Castigatorul acestui concurs va fi desemnat de reprezentanti ai Editurii ALL si ai PRwave, ca atare este un concurs cu jurizare, nu cu tragere la sorti. Se va tine cont de respectarea cerintelor, iar, in analiza raspunsului la intrebarea cu privire la gesturile care va enerveaza, se vor lua in calcul originalitatea raspunsului si acuratetea argumentelor.
Asteptam cu drag si interes raspunsurile voastre si va uram mult-mult succes!
Later edit:
Iata ca, e drept, cu putina intarziere datorata unei raceli pardalnice, a venit si momentul sa anuntam castigatorul. Recunosc, este unul dintre acele momente in care regretam ca avem un singur premiu fiind mai multe raspunsuri care ne-au placut nespus.
Va multumim tuturor pentru participare si va mai asteptam pe blog – da, zic acest lucru inainte de numele castigatorului tocmai pentru ca, foarte curand, voi avea aici alte concursuri 😉
Volumul “Cartea gesturilor” merge la Andrei Păduraru. Felicitari!
Un reprezentant al editurii te va contacta pe adresa de e-mail cu care ai comentat (pe care i-o trimit acum) pentru a discuta despre expeditia cartii. Lectura placuta si, mai ales, utila!
Insemnari similare
Ma deranjeaza cand o persoana care vorbeste, in special crainicii tv, ridica necontrolat din sprancene vrand sa accentueze ceea ce exprima!
Atunci cand discut cu cineva cel mai enervant gest pe care il si observ destul de des este atingerea nasului. Aflasem dintr-un film ca gestul se regaseste la persoanele ce mint si am monitorizat situatia. De cateva ori chiar m-a ajutat sa imi dau seama de “bluf” si sa reactionez in consecinta (intr-o intalnire de afaceri cand cineva iti spune ca nu prea are cum sa ofere pretul cerut pentru x sau y motive, un astfel de semn ma face imediat sa ajustez strategia de negociere).
Cel mai mult ma enerveaza ca fostul sot si acum ma minte ,
Un gest extrem de enervant (pe care l-am sesizat la fosta mea profesoară de limba și literatura română în timpul unei dezbateri) este seria de reacții organice de respingere a ceea ce interlocutorul tău spune; când propoziția elevului a început cu ”Eu nu sunt de acord, deoarece… Eu cred că..”, reacția dumneaei imediată este de a ridica o sprânceană și de a înghiți prelung (după mijim ochii cu un fals interes). Dat fiind că după terminarea replicii elevului, doamna profesoară scoate un oftat prelung și clipește în mod teatral, aproape că mă simt îndreptățită să cred că elevul nu va mai putea să se exprime liber, întrucât ajunge să creadă despre sine că opiniile sale nu sunt bune.
Cât despre semnificația acestui gest debusolant, consider că este o marcă a unui complet dezinteres față de educație și interes față de un beneficiu salarial; a tranșa opinia unui elev înseamnă a încheia mai repede o sarcină la serviciu (și nu presupune implicare emoțională), și a nu educa și forma un individ.
Un gest care a inceput sa ma enerveze este stransul mainii foarte puternic atunci cand facem cunostinta cu cineva sau, mai ales, la o intalnire de afaceri.
Stiu ca asta semnifica hotarare, siguranta si determinare. Sunt de acord, in masura in care acest gest este facut involuntar si nu pentru a induce o anumita parere celorlalti.
Vorbeam deunazi despre acest lucru, iar o persoana din grup a recunoscut faptul ca a citit despre acest gest si de atunci si-a impus sa stranga mana celuilalt cu putere pentru a-i da impresia despre care vorbeam mai sus.
In conditiile acestea, cum mai pot eu sa determin daca un om este sigur pe el sau, din contra, total nesigur si incearca prin diferite metode sa demonstreze contrariul?!
Un gest pe care eu personal il consider personal este evitarea contactului vizual in timpul unei convorbiri. Se intampla adeseori sa ne confruntam cu genul asta de reactie, in special de la oameni care au ceva de ascuns, care mint ori care manifeste dezinteres fata de spusele interlocutorului. Este extrem de deranjant sa nu poti obtine contact vizual atunci cand ai ceva de spus
Pe mine mă deranjează când cineva se joacă cu ceva în timpul unei conversații… sunt distrasă și e semn că nici persoana respectivă nu e foarte atent, ori e prea stresat.
Nu imi place cand un moderator isi bate joc, le jigneste si le ironizeaza pe vedete despre cum mananca, cum se imbraca, cu cine se intalneste etc
Celmai suparator gest al unui interlocutor este sa-si verifice mesajele de pe telefon, din minut in minut, in timpul unei discutii. Se intampla tot mai des, tu practic vorbesti de unul singur.
Zilele trecute butonam telecomanda si am poposit pret de cateva minute pe Money Chanel sau ceva asemanator, nu-mi amintesc exact. Un tip la costum vorbea infocat si la fiecare 30 de secunde isi lingea buzele cu limba, o limba subtire si un gest de-a dreptul respingator. M-am tot intrebat – oare colegii lui nu vad? De ce nu-i spune nimeni sa-nceteze? Oare el nu se uita pe inregistrari? De-a dreptul oripilant.
Nu stiu cum sa interpretez gestul asta, dar mi-ar placea sa aflu.
Ma dearnjeaza scuipatul pe jos, gest ce spune despre acea persoana ca e mitocana . Ma mai deranjeaza privirea de sus care arata ca acea persoana nu se considera egalul celulilalt intro situatie de comunicare. Ma deranjeaza degetul mijlociu ridicat care e grosolan si abject. Ma mai deranjeaza mestecatul unei gumi in timp ce repectiva persoana vorbeste, mi se pare de prost-gust, parca ai rumega. Ma mai deranjeaza statul pe masa cu coatele, uneori completata aceasta pozitie cu dusul mainilor impreunate la gura, nu e pozitie demna si indica deseori nesiguranta
Ma indispun in egala masura trei gesturi ale oamenilor din jurul meu, fie ca sunt interlocutorii mei sau ai altora: primul este aranjatul sau curatatul de scame al hainelor interocutorului, cel de-al doilea este privitul in tableta, telefon mobil sau oriunde in alta parte (si nu in ochii interlocutorului) pe intreg parcursul discutiei, iar pe locul trei, dar nu in ultimul rand, ma deranjeaza zambetul fals si permanent al prezentatorilor de stiri, de cele mai multe ori in deplina neconcordanta cu subiectul prezentat.
Cum e să stai de vorba cu cineva şi, de fapt, să te trezeşti vorbind singur, să nu fii ascultat ? Nu am păţit-o cu o singură persoană, ca să fie vorba de un caz izolat.
Port o conversaţie banală, despre nimic şi orice, cu persoana X. În momentele în care X vorbeşte se cade să menţin contactul vizual cu ea dar, mai mult de atât, să o ascult şi să încuviinţez, dacă/unde este cazul. Ulterior, o intreb şi eu…ceva, orice, nu contează. Moment în care X îşi intoarce privirea către restul persoanelor din anturaj părând interesată de…cu totul altceva, uitând că în urmă cu ceva secunde discuta cu mine. Problema este că eu rămân cu o întrebare adresată, suspendată, sugrumată şi cu impresia (falsa!!!!) că eu chiar purtam o conversaţie cu…X. De fapt, o purtam singură. Bineînţeles că nu primesc nici răspuns, dar nici nu repet întrebarea. Cât să mai conteze?
Este genul de moment în care te simţi puţin..penibil. Adică, despre ce vorbim noi aici? Când vorbeşti tu, eu te ascult, dar când îţi vorbesc eu, tu întorci spatele. Mi se pare CEL PUŢIN dovada unei lipse de educaţie într-un domeniu în care, categoric, ai rămas corigent: ARTA CONVERSAŢIEI.
Fara a face o ierarhie stricta, voi enumera cateva gesturi pe care le dezavuez :
-atingerea interlocutorului cu mana ( aici ” exceleaza” Florin Piersic, Maruta etc.);
– ignorarea celui care vorbeste prin indreptarea privirii in alta directie decat fata acestuia (in tavan, Ponta asculandu-l pe Basescu etc.), prin preocupari pentru telefon, ceas, poseta, tinuta etc.;
– afisarea desantata a picioarelor dezgolite, a sanilor prin aplecarea in fata, a pieptului paros, tatuat etc. ;
– pozitie (si tinuta) exagerat de lejera ( picior peste picior, picioare departate indecent (popular, “cracanate”), doar maieu sau camasa descheiata aproape la toti nasturii etc.);
– aranjarea podoabei capilare ( ridicarea suvitei rebele de pe frunte din minut in minut, cu mana sau prin scuturarea capului etc.; (la o ceremonie religioasa, o inalta fata bisericeasca si-a adaugat straiele si si-a pieptanat barba si parul de pe cap pe scena privita in direct de sute de privitori…).
Aceste gesturi si atitudini se explica prin carente in educatie, accese de hipertrofiere a personalitatii, de superioritate agresiva, de dominare din pozitia de mascul alfa
Sunt multe gesturi care au să mă deranjeze. Ce am constatat însă este că unele dintre ele sunt foarte ”moderne”, sau, mai bine spus ”tehnologizate”. Mai exact, mă deranjează acel gest, devenit obicei de a verifica telefonul în mod frecvent. Tu vrei să porţi o conversaţie, dar interlocutorul este cu ochii aţintiţi asupra cutiei magice şi, ca să nu pară că vorbeşti singur, spune Îhî, sau dă din cap, fără să ridice privirea. Gestul nr.2 în acest top este făcut de unele persoane care vor să îşi facă loc prin mulţime: îţi pun mâna pe spate sau pe antebraţ şi spun “pardon”. Din punctul meu de vedere este un gest total necorespunzător. Cu toate acestea, gesturile făcute într-o întâlnire face to face încep să se piardă, pentru că sunt mult prea mulţi tehlogizaţi care se îndepărteayă de tot ce este uman şi se închid într-o lume virtuală.
Iar pe locul 3 este un gest pe care l-am observat aşteptând să intru în cabinetul doctorului: mulţi bărbaţi stăteau pe scaun foarte degajaţi, cu picioarele desfacute larg şi braţele lăsate moi sau încrucişate, era o postură demnă de un film pentru adulţi. Am văzut acest gest şi la câteva persoane din metrou
Gesturile care mă enervează cel mai mult sunt cele care cred eu că exprimă superioritatea, pentru că este deranjant să vezi cum oamenii fac pe grozavii și au atitudini de atotcunoscători.
Mă refer la gesturi precum datul ochilor peste cap – atunci când vorbești cu o persoana și spui ceva ce poate o deranjează, nu ii convine sau se gândește că vorbești prostii. Acest gest este făcut ca și cum ai vrea să scapi de persoana care de deranjează, te uiți în sus ca și cum ai vrea să te detașezi de mediul inconfortabil în care te afli, în același timp evitând contactul vizual cu persoana din fața ta.
Un alt gest care mă deranjează în timpul unei conversații este atunci când o persoană închide ochii, lasă puțin capul pe spate și ridică bărbia – ca și cum eu aș fi prea neimportant să se uite la mine și faptul că își expune bărbia îl face să pară mai amenințător și totodată accentuează superioritatea. Bărbia lată este un semn al nivelului ridicat de testosteron, hormonul masculinității, iar atunci când este afișată într-un astfel de mod exprimă ostilitate și îți pierzi tot cheful sau interesul de a purta o conversație cu acea persoană.
Acestea sunt două dintre gesturile care mă deranjează cel mai mult, pentru că exprimă superioritate și sunt foarte nepoliticoase, aspecte care duc la ruinarea oricărei conversații.
Nu neaparat enervant – cat interesant- mi se pare gestul de a-ti frange mainile. Poate trada multe lucruri ( in timpul unui discurs atat vocea cat si pozitia corpului pot parea relaxate, insa mainile iti pot trada emotiile). Chiar daca la prima vedere pare ceva minor, e o problema care necesita multa munca. Acest gest imi exprima neincredere, iar cand persoana cu care interactionez are acest gest, ma face sa ma gandesc daca nu cumva eu sunt sursa neincrederii pe care respectivul o are. Imi da si mie o stare de agitatie, iar conversatia noastra are de suferit din cauza nelinistii.
Iata ca, e drept, cu putina intarziere datorata unei raceli pardalnice, a venit si momentul sa anuntam castigatorul. Recunosc, este unul dintre acele momente in care regretam ca avem un singur premiu fiind mai multe raspunsuri care ne-au placut nespus.
Va multumim tuturor pentru participare si va mai asteptam pe blog – da, zic acest lucru inainte de numele castigatorului tocmai pentru ca, foarte curand, voi avea aici alte concursuri 😉
Volumul “Cartea gesturilor” merge la Andrei Păduraru. Felicitari!
Un reprezentant al editurii te va contacta pe adresa de e-mail cu care ai comentat (pe care i-o trimit acum) pentru a discuta despre expeditia cartii. Lectura placuta si, mai ales, utila!
Vă mulțumesc nespus de mult pentru premiul acordat!
Să știți că ați făcut un pasionat de comunicarea non-verbală foarte fericit, ba chiar ia-ți alimentat pofta pentru acest domeniu, și da, vorbesc de mine!
i-ați ****
graba și bucuria sper să justifice greșeala, de ce nu pot edita?
Felicitari Andrei Păduraru!