“Iisus n-a avut rating”
La vremea sa, Iisus n-a avut rating – oamenii l-au ales spre a fi eliberat pe Barabas. In acest mod a pus problema Florian Pittis (in emisiunea de aseara de pe TVR 1 – Travelling circular).
Ca atare ratingul este cu adevarat ceea ce ne dorim – si ceea ce ar trebui sa ne intereseze – atunci cand vorbim despre calitate?
Poate ca ar fi trebuit sa adaug acest paragraf intr-un later edit la materialul anterior. Cred insa ca se sintetizeaza foarte bine ideea de calitate vs calitate.
Si inca o completare, si tot de la Florian Pittis (din emisiunea lui Cristian Brancu de pe Antena 2 la care am ajuns dupa emisiunea de pe TVR). Intr-o selectie de imagini dintr-o emisiune a lui Marius Tuca, emisiune ce i-a avut ca invitati pe Ralu Filip si Florian Pittis printre altii, vorbindu-se tot despre calitate de aceasta data in zone multiple, inclusiv muzica si teatru, daca Ralu Filip vorbea despre selectia anumitor ore pentru anumite programe si de necesarul dialog pe care ar trebui sa il avem cu ai nostri copii (nu de interzicerea pur si simpla pe care o practica multi, fara a discuta, fara a vedea ce inteleg micutii), Florian Pittis a spus: Teatrul are nevoie de un sut in fund, iar muzica de un pumn in gura.
(PS: selectie de imagini din emisiunea Travelling circular, realizata de Iuliana Ciugulea, si o marturisire facuta de Motu Pittis gasiti pe site-ul TVR la aceasta adresa.)
Insemnari similare
Ca Iisus nu a avut rating s-a vazut si acum 2000 de ani, se vede si in zilele noastre. Faptul ca avem haine de firma, masini cu j’de cai putere, computere “beton” samd, dovedeste “slabiciune” fatza de lucrurile lumesti. “Totul e desertaciune” se spune in Biblie. Dar lumea orbita nu vrea sa creada asta. Ne gasim nenumarate iluzii despre scopuri in viata, despre stiluri de viata si ne zbatem sa le aplicam in practica. Ce pacat ca e adevarata rugaciunea “Da-ne Doamne mintea romanului cea de pe urma!”. Numai ca atunci nimeni nu mai poate comunica, cei care ne parasesc sunt linistiti in drumul spre odihna vesnica (fiecare dupa merit) sau mai rau, iar noi ramanem tot in lumea asta inconjurati de semeni, dar si singuri in acelasi timp.
De multe ori fac apel ca sa lasam faptele sa vorbeasca, sa punem accent pe calitate si sa simtim cand trebuie sa traim si sa gandim cand trebuie sa rationam.
Mai multe despre relatia omului cu obiectele, relatie care ia locul relatiei om – alt om, in Jean Baudrillard – “Societatea de consum”. 🙂
Cat despre cantitate, calitate si net…Ce “rating” ar trebui sa aiba un site de nisa? Ai pornit de la ideea ca te adresezi unui grup restrans de oameni dar cum poti aprecia daca traficul este scazut?
Foarte bine subliniat aspectul Ioana. Comparatia se face intotdeauna cu site-urile generale – sau cu trafic mare. Important este insa in acest caz faptul ca vorbim despre relevanta – nu despre cantitate, despre un public care ne intereseaza si care sigur intra pe respectivul site de nisa. O subliniere importanta cu privire la noile modalitati de masurare online o realizeaza Corina comentand postul anterior.
Despre Isus, intr-un episod viitor… Despre Pittis…, tot Isus ne vorbeste, ca stau la o bere impreuna, o fi cald acolo, si Isus nu prea stie de astea cu rock si cu mosh-ala, desi plete are si poate ca adera, ca daca nu l-a convins nimeni pina acum, ei bine, sint sigura, Motu Pittis ii va furniza argumentele irefutabile. Daca a scapat de Jimmy Hendrix, de Freddy, de Ozzy (pardon, asta nu a murit!), de Pittis nu are cum sa ascape, asa cum nici noi nu am putut face abstractie de el. Da, Pittis este un om de care nu s-a putut face abstractie!