Cat poti duce in afaceri?
De principiu ar trebui ca atunci cand o persoana confirma ca poate face un lucru pana intr-un anumit moment, sa stie ca isi poate respecta cuvantul (presupunand ca nu vrea sa insele pe nimeni si ca vrea sa fie considerat om de cuvant).
Asa se face ca atunci cand ii promiti cuiva ca il ajuti – daca ai promis sa te tii de cuvant. La fel, daca esti firma – sau freelancer – si promiti ca un lucru va fi gata la un anumit moment dat – atunci sa fie gata! Spune multe despre un om si despre o companie modul in care actioneaza: daca isi respecta termenele inseamna ca este demn de incredere, ca se poate pune baza in acea persoana sau companie si ca se pot stabili prietenii sau parteneriate pe termen lung.
Din contra, daca nu iti respecti promisiunile, cel mai probabil nu vei castiga increderea celorlalti.
Multi merg pe principiul: nu conteaza cat putem duce, contracte sa fie, ca vedem noi cum o scoatem la capat (si prin aceasta nu se intelege angajarea de noi oameni ci cel mult amanarea termenelor si gasirea scuzelor). Altii daca remarca faptul ca au mai multe proiecte decat pot realiza cu personalul de la un anumit moment, angajeaza – o solutie excelenta. Altii, neavand uneori siguranta unor colaborari pe termen lung nu risca, insa nici nu le complica viata celor ce le cer oferte – astfel ca se rezuma la a le multumi pentru interes dar, din dorinta de a nu-i dezamagi recomanda pe altii (daca stiu) sau refuza diplomat potentiala colaborare – din nou o solutie ce dovedeste coloana vertebrala si un partener de incredere (refuza banii pentru a putea sa se dedice proiectelor actuale din dorinta de a-i iesi foarte bine, nu de a realiza ceva mediocru pentru mai multi).
Partea oarecum ciudata in realitate este ca se pare ca lumea nu realizeaza ca dezirabile sunt recomandarile favorabile – nu vorbele – in numar mult mai mare – critice cu argumente. In momentul in care punem bazele unei colaborari si o parte nu respecta ce spune – incurcandu–i pe ceilalti, fara a avea vreo scuza alta decat ca s-a intins mai mult decat plapuma (nu vorbim aici de situatiile care pot surveni si in care se poate ajunge la o solutie agreata de ambele parti) este clar ca se ajunge in situatia de a risca sa apara in piata vorbe. Un client nemultumit se poate plange tuturor colaboratorilor sai – chiar neintentionat – si lantul porneste. Iar daca cineva a recomandat pe altcineva care nu mai are cuvant – ca la inceput – lantul devine si mai lung. De ce sa risti insa asa ceva? Pacat ca uneori banul ii determina pe unii sa coboare standarde de calitate, sa dovedeasca faptul ca nu isi respecta partenerii de afaceri sau pe cei ce i-au recomandat (aducandu-le pana la urma chiar contracte si bani).
Inainte asadar de orice acord in implicarea intr-o activitate sau proiect, ganditi-va cat puteti duce – si cat puteti duce daca in piata apar precizate nemultumiri in legatura cu activitatea realizata.
Insemnari similare
Din cate citesc nici unul nu a adoptat solutia potrivita, angajarea de noi oameni. cred ca este o solutie fireasca pentru orice companie care se dezvolta natural.
O firma de mici dimensiuni in Romania, rar va refuza o oferta in plus pentru ca isi doreste cat mai multe contracte si cat mai multi clienti si implicit mai multi bani. Asa ca asta este, intr-adevar, explicatia serviciilor mediocre pe care le gasesti pe piata romaneasca la absolut orice. Exceptii care sa cofirme regula sunt negresit, exista si firme mici care isi cunosc capacitatea de lucru si resursele si nu se inhama la un proiect pe care nu-l pot duce la capat, tocmai pentru ca tin la imaginea lor si la clientii lor, si merg pe principiul ca cea mai buna reclama este recomandarea verbala a unui client multumit… Dar ce te faci cand o companie mare, de renume si cu pretentii, care are si angajati si resurse, iti ofera niste servicii jalnice…??
Iar am aceeasi problema… nu pot sa postez raspunsul…? Mai incerc…
@andrei Daca e freelancer e intr-adevar mai greu sa angajeze – pentru ca de cele mai multe ori sunt persoane care prefera sa lucreze singure.
Daca e o firma da, aceasta e solutia corecta – sau refuzul in cazul in care stii ca nu poti indeplini cu succes cerintele clientului.
@Lucille Goana dupa contracte si bani – si din pacate dependenta de ceea ce se numeste ban – este mare. Intr-adevar firmele mici au nevoie de cat mai multe contracte – desi afirmatia e adevarata si in cazul companiilor de dimensiuni mai mari.
Ciudat este ca desi recomandarea si vorba buna aduc mari beneficii si contracte, multi aleg sa nu tina cont de acest fapt, remarcand e drept pe termen lung consecintele unei astfel de politici, deseori continuand insa in acelasi stil.
Legat de companii mici si mari si de servicii se spune uneori ca mai micile companii au mare grija de clienti: si pentru ca doresc sa fie recomandate mai departe, si pentru ca inca nu au intrat intr-o rutina. Se implica mai mult. Sunt ca de obicei exceptii in ambele directii: si companii mari care ofera servicii si produse excelente, dar si companii mici care lasa de dorit.
Ce faci cand serviciile lasa de dorit? Incepi sa aplici prevederile contractuale: daca produsul final nu are calitatea specificata in contract si daca in acordul intre parti exista specificate si penalizari se poate trece la implementarea lor. De dorit este sa existe o discutie cu argumente de ambele parti astfel incat sa se ajunga la o solutie – eventual ca acea companie care a livrat sub nivelul de calitate agreat sa refaca produsele. Solutii se pot gasi – conditia e insa sa existe deschidere din ambele parti. Nici postura atac-aparare nu e buna – ci ideea de a rezolva situatia.