Ne intereseaza feedback-ul?
Stim azi ca procesul comunicarii de masa a cunoscut cateva etape. Ca au fost oameni vizionari care au incercat sa aduca de fiecare data ceva nou astfel incat in final comunicarea sa fie avantajoasa companiei. Apoi s-a pus accent si pe reactia publicurilor – comunicarea bi-directionala asadar.
Evident ca orice campanie este facuta avand in minte consumatorul/clientul final. Se fac studii astfel incat conceptele sa fie cat mai apropiate de public. Cu toate acestea, cat de interesati suntem intr-adevar de reactii? Cat de mult ne dorim sa aflam ce cred cei carora ne adresam? Cum aflam parerea lor sincera?
Si cat de aproape de modul in care comunica unele marci/companii este situatia de mai jos (dintr-o alta zona, e drept, dar care poate fi translatata):
“… valoarea si calitatea unei iubiri este determinata doar de cel care iubeste.
Acesta este motivul pentru care cei mai multi dintre noi preferam sa iubim mai degraba decat sa fim iubiti. Aproape oricine vrea sa fie cel care iubeste. Si, pe scurt, adevarul este ca, intr-un fel secret si profund, multi nu suporta sa fie iubiti. Cel iubit se teme si il uraste pe cel care il iubeste, si are cele mai bune motive. Caci cel ce iubeste incearca tot timpul sa patrunda in adancul sufletului celui pe care-l iubeste. Cel ce iubeste tanjeste dupa orice relatie posibila cu cel iubit, chiar daca aceasta experienta nu ii poate aduce decat suferinta.” (Carson McCullers – Balada tristei cafenele)?
Insemnari similare
Simt ca iubirea dintre doi oameni este o picatura in marea Iubirea. Acea iubire care se adreseaza si este nascuta din permanenta bucurie a Vietii. Iubirea dintre doi oameni este o prelungire vitala a marii iubiri. Ma gandesc si asta tot din simtire vine: cand stim sa iubim ceea ce ne este daruit si mai ales ne daruim noi insine, abia atunci se cheama ca avem asa o idee despre ce inseamna sa iubesti pe cineva. Am exersat doua principii: sa-i fie bine celui de langa mine si sa nu uit cat de importanta este LIBERTATEA personala. Putem sa ramanem liberi si sa respectem la randul nostru libertatea fiintei care ne face sa ne simtim vii ? Caci iubirea asta inseamna de fapt: certitudinea ca suntem vii.
Asa cum cel ce iubeste se intalneste cu cel care este iubit – tot asa companiile se intalnesc cu al lor public. Daca, asa cum spui tu Catia, iubirea face parte dintr-un tablou mai amplu, tot asa se intampla si in cazul companiilor – in care trebuie avuta in vedere reactia publicului, concurenta etc. si diferentierea.