Despre inselaciune, despre duplicitate si ipocrizie si, inevitabil, despre afaceri

Nu pot sa nu ma amuz uneori in timp ce discut cu unele persoane. Aleg aceasta solutie ca sa nu ma enervez prea mult; ca sa ma protejez pe mine adica.

Desi nu ies foarte mult la evenimente (tocmai pentru ca urasc ipocrizia si prefacatoria si inevitabil as da peste ele) sunt ocazii in care ajung la unele reuniuni. Uneori discutiile ajung in aceasta zona in care se observa duplicitatea oamenilor. Sa luam un exemplu: inselarea/hotia.

Incuietorile sunt facute pentru oamenii cinstiti. Daca esti cinstit nu vei fi tentat sa deschizi un lacat sau un sertar sau o usa de la care nu ai cheie (nu vorbim de cazul in care ti-ai uitat in casa cheia usii de la intrare). Vei respecta faptul ca nu ai acces la continutul acelui sertar, ca acea casa nu e a ta si asa mai departe. Nu vei incerca sa furi bani din bancomat, sa deschizi geanta unei femei pentru a fura sau orice alt loc inchis cu o cheie. Cand treci pragul – incerci sa fortezi o incuietoare – e clar ca nu esti cinstit.

Legile sunt facute pentru a fi incalcate? De principiu o lege data ar trebui respectata. Daca esti corect – si, e drept ca si legea trebuie sa fie potrivita – respecti cuvantul legii mai ales ca, tot de principiu, daca incalci legea esti pedepsit (in felul prevazut). Asa stau lucrurile? Fireste ca nu. Se cauta portite pentru a eluda diversele prevederi. Se da o lege – si cineva gaseste o mica portita prin care o insala. Portita e preluata de multi altii, se reface legea, se gaseste o alta portita. Daca toti am fi corecti – nu am mai cauta portitele.

Situatii. Ma uit cu atentie si interes la cei ce condamna hotia. “Nu e frumos si intr-adevar sunt si hoti de ocazie dar si hoti care vin pregatiti pentru orice” – spun unii. Nu e frumos sa furi dintr-o masina (sau masina cu totul), o motocicleta, dintr-o casa etc. Pe de alta parte daca reusesti sa faci in asa fel incat sa fie firma pe minus – sau sa nu apari cu profit ca sa nu platesti statului ce i se cuvine nu esti hot ci esti istet. Nu ma refer aici la cei ce poate au mai luat o factura de la o cafenea de la niste prieteni – pe langa celelalte 3 ale lor. Dar de cate ori oare nu se primesc pe messenger sau telefoane in care multe persoane sunt intrebate daca pot oferi facturi (chiar in schimbul unei sume de bani)? Nu sunt doar si locuri unde se ofera facturi? Nu se gasesc tot felul de justificari care sa duca la beneficiul personal? – doar tot era stire recent ca exista vreo 250 000 de firme si dari la stat platesc doar 12 000 (care inevitabil platesc si oamenii de la institutiile statului care inregistreaza diversele rapoarte ale firmelor “in pierdere” sau inactive).

Aceleasi persoane care lauda “istetimea” celor ce “gasesc portite” pentru a ajuta compania la care lucreaza sau pe care o detin ii critica pe cei ce reusesc sa “gaseasca portite” care sa duca la furarea masinilor, motocicletelor, la spargerea caselor etc. Pai cum vine asta? Cand e in folosul nostru suntem de acord, cand nu ne convine ii criticam pe hoti? In final e o asa de mare diferenta intre a nu plati impozit de cateva mii de euro la stat si a fura un scuter de aceeasi suma? sau intre a reusi sa nu platesti o suma mai mica la stat si a fura doar un gps si un telefon mai de soi dintr-o masina? Nu tot o portita a fost gasita? Poate ca masina nu a fost incuiata – asa cum legii i-a lipsit o virgula sau o precizare? Si de la nivelul micro – nu ajungem cumva si la un nivel mult mai mare al inselarilor si al portitelor de scapare?

“Sistemul e bolnav” spun unii – si-atunci pana cand nu vom avea o societate ideala astfel vor merge lucrurile. Este clar acest lucru – ca nu se va renunta la micile hotii – de orice fel. Probabil ca nici la cele mari.

Ceea ce as aprecia insa ar fi sa nu mai vad atata duplicitate si ipocrizie. Stiu ca de principiu hotul striga “hotii” dar poate binevoieste sa strige mai rar macar.

Spuneam la inceputul insemnarii ca ma amuz. Da, ma amuz ca trebuie sa port o discutie de cateva minute bune pe care sa o conduc incet-incet spre acelasi gen de inselare practicat chiar de cel ce condamna hotia cealalta ca in final sa ii arat asemanarile. Unii se specializeaza in a sparge lacate, altii in a deschide incuietori, altii in a “ascunde” bani. Fiecare cu specializarea lui, nu?!