“Dansa” nu e pronume de politete

Sunt oameni de la care ai enorm de mult de invatat si sunt momente pe care nu cred ca le uiti vreodata. Asa imi aduc eu aminte de doamna profesoara de limba si literatura romana din liceu si de un moment plin de invatatura.

Eram in liceu – clasa a XI-a – cand, in timpul unei ore de romana, un coleg incerca sa ii explice doamnei profesoare ca in pauza vorbise cu o alta profesoara. Si a avut o formulare de genul “Dansa a…”. Atat i-a fost.

As preciza intai ca doamna profesoara nu era una care sa te certe, sa urle, sa bata sau mai stiu eu ce. Departe de acest comportament. O doamna din toate punctele de vedere.

Asadar sa revin la colegul in cauza. Doamna profesoara de romana l-a oprit pe coleg si i-a spus pe un ton cald si intelegator ca ar trebui sa isi aduca aminte ca “dansa” nu e pronume de politete. A adaugat o informatie vitala: in Moldova se spune ca “mergi cu dansa la pascut”.

Acum va mai vine sa spuneti dansa? (Bine, evitand cazurile in care doriti sa faceti o aluzie fina – s-ar putea oricum sa fie prea fina pentru destinatara.)

Share
49 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published.

CommentLuv badge