Sa cerem mai mult de la noi si de la ceilalti

Ieri de dimineata am venit la un moment dat in camera si la televizor era un parc, apoi am vazut niste sine de tramvai la marginea parcului (sine puse pe gazon daca ma pot exprima asa – pentru ca da, erau pe pamant si era multa iarba naturala). Am intrebat mirata: “Sunt din Romania imaginile?”. Domnul meu s-a uitat zambind la mine si nu a zis nimic. A lasat reportajul sa curga si eu sa vad tramvaiul si sa aud apoi ca e vorba de Frankfurt.

Emisiunea (Un zambet pe… 4 roti) a fost interesanta, bine realizata, prezentatorul a utilizat la maximum spiritul neaos de ironie – insa nu despre paralela Frankfurt-Romania vreau sa vorbesc – desi clar s-ar putea spune multe.

In cadrul emisiunii desigur ca s-au aratat diferente printre care si oameni care apar pe state de plata in ambele tari insa daca intr-una din tari se si vede ceva (vezi arhitectii peisagisti si cum arata in Germania – Frankfurt in special – totul de la parcuri si spatii libere la statii de metrou si orice altceva) nu inseamna ca in cealalta se vede ceva semnificativ in aceleasi conditii date (relief similar). Ceea ce mi-a placut si mi-a ramas in minte in mod special a fost insa concluzia: daca tot ne place cum e la altii si tot laudam, ce-ar fi sa cerem mai mult de la noi si de la ceilalti?

Mi-a placut acest final pentru ca am revazut ceea ce spun si sustin eu permanent spus si sustinut si de altcineva. Mi-a placut sa vad ca in afara de mine si de cativa prieteni mai sunt oameni ce cred ca se poate, ca si noi meritam sa avem standarde mai inalte si ca depinde si de noi, da de fiecare dintre noi sa le avem.

Depinde si de noi si de modul in care reactionam atunci cand o persoana arunca un lucru pe jos: afara ne place sa vedem ca e totul curat – insa la noi toleram mizeria si mai ales pe cei ce fac mizerie. Cand ati facut observatie/educatie cuiva care a aruncat ceva pe jos?

Depinde si de noi si de modul in care reactionam atunci cand vedem un comportament necivilizat: de la modul in care ne purtam cu cei ce nu stiu sa se comporte intr-un hypermarket pana la cei ce nu vor sa stea la coada ca deh, le cade ceva… exemplele sunt multe. Cand ati incercat ultima oara sa schimbati ceva in bine?

Depinde si de noi si de modul in care reactionam atunci cand vedem ceva ce intr-adevar nu putem schimba noi, direct, insa care ne afecteaza direct: sa luam un exemplu clar: un drum pe care apar gropi – unul eventual foarte circulat intr-un oras mare sau in afara lui. Desigur ca nu il putem noi repara – si ca nici nu ne pricepem si nici nu ne dorim sa facem noi acel lucru. Insa nu noi platim banii din care acel drum este reparat? Si-atunci nu avem cumva dreptul de a solicita ca acel drum sa fie intretinut si in bune conditii? De ce am dori sa ne stricam masina sau sa ne zgaltaie troleul/autobuzul/tramvaiul mergand pe acel drum? Da, avem ce face: de la plangeri si solicitari si pana la a urmari evolutii. Apoi de la poze – cu data – in care drumul arata iar bine (dupa ce a fost carpit ori refacut) si pana la momentul in care iar apare groapa. Si da, avem dreptul sa solicitam informatii si sa pretindem mai mult. Cand ati facut ultima oara ceva in acest sens? Pe cati ati incurajat sa depuna aceeasi plangere/sa faca acelasi demers (pentru ca unde-s multi puterea creste).

Libertatea castigata cu sange acum 20 de ani inseamna si responsabilitate dar inseamna si privilegii. Ce-ar fi sa le utilizam? Ce-ar fi sa schimbam in bine si noi? Credeti voi ca germanii ar accepta sa fie la ei cum e la noi? Si-atunci daca noi vrem sa fie ca in afara de ce toleram ce e aici? De ce disperam si renuntam atat de repede? De ce nu avem forta, tarie, coloana vertebrala? Chiar credem ca nu se poate mai bine? Chiar credem ca nu meritam mai bine?