Postul – Ce mai inseamna pentru tine?…

Iata ca am intrat in Saptamana Mare, cea a Patimilor, ultima din Postul Pastelui. Ca de obicei multa ipocrizie in aceasta perioada, multe lucruri facute doar de ochii lumii, pentru a impresiona sau a castiga simpatia celorlalti si atat.

Vad peste tot ridicarea in slavi a postului. Unii zic ca acesta ajuta si la silueta – altii dimpotriva ca e o perioada in care te ingrasi tocmai pentru ca mananci mai multi cartofi si paine cu diverse. Si da, toti sunt evident specialisti si totul e cu “se poate ca in perioada…” – adica totul e relativ, dar o declaratie nu strica, o aparitie undeva poate aduce contracte – nimic concret nu e spus insa decat personal.

Mi-aduc aminte insa de multe discutii, de multe lecturi si de emisiuni in care se arata de fapt ce inseamna postul. Stati linistiti, nu e un paragraf plin de informatii bisericesti si de citate din diversi parinti. Nu, sunt elemente pana la urma de bun simt – si daca e sa ne uitam si pe la altii (samani, obiceiuri ale unor triburi ramase si acum mult mai apropiate de natura si nu atat de mult tehnicizate), vedem ca sunt in fapt elemente comune. Postul echivaleaza cu o perioada in care fiecare, luand o pauza de la diverse actiuni si obiceiuri de consum, se poate intoarce spre sine, vedea ca intreg si in mod obiectiv. E o perioada pe care ne-o oferim in dar noua.

Da, putem sa tinem post – total sau partial – in ceea ce priveste consumul unor alimente. Da, putem merge la biserica, ne putem impartasi, putem iesi apoi afara si intra in “radio-santul” caracteristic si eventual injura si blestema fara nicio restrictie. Evident urmeaza weekendul in care ne putem imbuiba cu diverse pana ajungem la spital (dupa ce eventual am luat oricum o seama de pastile din cele vazute in reclamele TV). Putem face toate acestea si fi impacati – si pana la urma unii doar de atat par a fi in stare.

De ce n-am face insa mai mult pentru noi? Chiar discutam cu cineva recent despre “nosce te ipsum” si despre cat de putini sunt cei ce se cunosc in aceste zile, si mai ales despre cat de putini sunt cei care vor sa se cunoasca. La fel, vad multe persoane – altfel cu pretentii, realizate si cu o imagine de om caruia nu ii lipseste ceva si n-are nicio problema – care insa ajung la psihologi pentru ca au crize de identitate si nu stiu ce vor. Si da, cu aceasta ocazie remarc familii destramate, copii ce sufera si asa mai departe.

Imi dau seama ca multi ar putea spune – vazand ce am scris mai sus – ca “nu e dom’le timp pentru toate, uite cate avem de facut ca sa avem un loc de munca si ce pune pe masa”. Da, perfect adevarat, niciun contraargument aici. Insa timpul pentru sine e alocat de fiecare daca vrea. Oricat ai lucra, daca vrei gasesti un astfel de ragaz care in final oricum pe tine te ajuta. Multe lucruri pot dobandi o alta perspectiva – sau multe se pot in sfarsit integra intr-un intreg daca aloci niste vreme analizei. Nu inseamna nici ca trebuie sa devii ascet, nici ca trebuie sa lasi prietenii si familia la o parte – insa un astfel de timp arata ca tu ca persoana vrei sa progresezi. Si inca un lucru. Acest timp alocat si toate cele conexe nu se fac de ochii lumii. Nici macar nu trebuie sa stie ceilalti ca acesta e postul pe care alegi sa il tii – sau cat dureaza. Spuneam mai sus de alte popoare si de triburi. Da, acei oameni dupa o astfel de perioada reusesc sa se cufunde in transe si sa aiba o altfel de comunicare cu ceea ce ne inconjoara. Postul devine asadar o perioada de curatire pentru a putea trece de limitele de zi cu zi. Altii desigur ca rad si considera ca in afara de ce stiu si cunosc ei nu exista nimic altceva – iar aici eu nu incerc sa conving pe cineva nici sa aiba vreo experienta revelatoare in acest mod, nici sa creada in ceea ce nu poate percepe cu simturile.

Insa iata ca perioada aceasta de post e una cumva universala. Pentru tine ce inseamna?