Despre oamenii frumosi care te inspira

Fie ca mergi pe strada, esti la un eveniment, alaturi de prieteni intr-o cafenea, intr-o sala de teatru sau in orice alt spatiu, vei intalni alti oameni.

La unii poate te vei uita cu atentie. Poate te vor atrage chiar ei – si nu neaparat prin haine extravagante, aspect de manechin sau alte asemenea.

Unii oameni imprastie parca uratenie, pesimism. I-ai asocia automat cu rau – si de cele mai multe ori, constient sau nu, fugi din preajma lor. Iti fura parca si energia, se vaicaresc fara a incerca sa schimbe ceva, multumindu-se doar sa critice. Sunt oameni care deseori nu au ganduri pozitive, nu gandesc deloc optimist (si nici macar realist), vad doar raul, barfesc adesea si vad doar ce nu merge. Nu au niciun pic ochi pentru frumos.

Si sunt alti oameni pur si simplu frumosi. Te incarca parca sufleteste cand ii ai in preajma.

Ii recunosti imediat. Sunt oamenii cu o anumita lumina in privire. Sunt cei care gasesc motive si pentru a zambi, chiar daca nici lor nu le merg toate struna. Sunt oamenii care au parca o aura de lumina in jurul lor.

Sunt cei alaturi de care orele trec imediat, dar minunat. Oamenii frumosi, cei care atrag binele, cei care vad si partea plina a paharului.

Nu mai stiu daca v-am povestit de o tanara mama din Viena. M-a si ne-a impresionat (pe mine si pe domnul meu) in mod placut. Era intr-un tramvai cu copilul – un baiat mic – intr-un carut. Copilul statea si isi facea de lucru – din cand in cand mai zbura cate o jucarie din carut. Mama o lua de pe jos sau o prindea, o punea intr-un buzunar dedicat jucariilor date pe jos, si din alt buzunar ii dadea una noua. Nu il certa, nu urla la el, nu se isteriza. Era ceva firesc, ii zambea – dar ii zambea cu intreaga ei fiinta. Privirea ei era luminoasa, zambetul sincer. Copilul era fericit. Statii bune (pana am coborat noi) nu a plans absolut deloc (spre deosebire de un alt copil la care mama lui urla de zor sa taca).

Mi se intampla e drept destul de rar din pacate sa intalnesc astfel de oameni. Si nu doar mame. Nu. Am vazut barbati de varste diferite si femei si singure si intr-o relatie. Oamenii pot fi frumosi sau nu. E insa o adevarata placere sa fii in preajma unor astfel de persoane si parca totul merge altfel. Bateriile se incarca.

Pana la urma toti avem greutatile noastre. Ca le facem cunoscute sau nu e alegerea noastra. Dar ochiul pentru frumos ramane – daca a existat sau daca se doreste sa fie deschis. La fel ochii frumosi si oamenii frumosi se vad. Ei te inspira.

Tu cum vrei sa fii? Negru sau luminos si frumos?