Element curios/amuzant/inedit/neintalnit la Premiile Flacara 2010

Ziceam ieri ca ma duc la un eveniment. Asa am si facut – am mers la Premiile Flacara 2010.

Evenimentul a avut loc la Teatrul National din Bucuresti, Sala Amfiteatru, iar castigatorii au fost:

1. Radu Cosaşu – literatură
2. Dragoş Bucur – teatru şi film
3. Mircea Tiberian – muzică
4. Daniela Făiniş – arte plastice
5. Daniel David – ştiinţă
6. Cătălin Ştefănescu – jurnalism
7. Alina Marinescu – management
8. Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi – sport.

Marele Premiu Flacăra a fost decernat legendarului canoist român Ivan Patzaichin, în timp ce Trofeul Calităţii Fierul de Cristal, acordat pentru activitate managerială de succes, a revenit firmei GeoTop 2001.

Bun, acum ca am terminat cu mentionarea numelor sa trecem la elementele de culise.

Bine, nu chiar de culise – o sa vedeti de ce.

O sa va spun intai ca mi-a placut ca la eveniment a cantat jazz Irina Sirbu – foarte placute momentele sale.

La Premiile Flacara 2010 ne-am intalnit cu diversi cunoscuti, a ajuns si Monica Ramirez pe la final – e scuzata, tinuse lectii de Zumba si am mai cunoscut si cateva persoane noi 😉

Despre prezentatori si alte asemenea o sa ii las pe alti participanti sa povesteasca, eu o sa va spun despre ceva inedit, amuzant, curios etc.

Intai sa va spun ca am stat in randul 4. In stanga mea se aflau doi domni mai in varsta (peste 60 de ani). In fata lor si a noastra (a mea si a lui Andrei) si evident si a domnilor si a inca unei persoane din dreapta stateau 3 cupluri. Aveam asadar 6 persoane – doar ca doamnele stateau spre stanga, domnii spre dreapta. Nimic deosebit pana aici – si trebuie sa spun ca sala a fost plina!

Incepe evenimentul si decernarea premiilor, iar dupa ceva vreme oamenii din fata – cei trei domni – incep parca sa scrie. De fapt initial doar unul dintre ei – pe o bucata de hartie alba, parte a unui cub cum sunt cele pe care le luam sa avem pe birou pentru notite. Dupa ce scrie da biletul unui alt domn. Cel din dreapta se apuca sa scrie si el – dar cu pixul personal si pe post-it-uri galbene. Si asa oamenii nostri au inceput sa faca schimb de biletele. Ar trebui apreciat ca nu vorbeau tare – desi e drept ca uneori scriau atat de clar ca trebuiau totusi sa le spuna celorlalti ce au scris. La ceva vreme au inceput ca biletele sa ajunga si pe la 2 doamne – ele nu au si scris insa.

Va dati seama ca pe mine m-a amuzat si ca am ras. Si am continuat sa rad pentru ca am realizat ceva: oamenii nu doar ca scriau bilete: venisera pregatiti! Si, repet, aveau peste 60 de ani.

Acum va astept si pe voi cu pareri – ca eu una am ramas fara comentarii ieri – doar cu o portie buna de ras.

Ce ziceti de aceasta faza?

Si ce credeti ca scriau domnii?