Metoda periculoasa – un nou film vazut in premiera la invitatia TVR2

V-am zis ieri deja ca mergeam la film ;). Bine, pana ieri nu stiam. Primisem invitatia de ceva vreme, dar nu avusesem cum sa confirm intrucat nu stiam daca Andrei – care a venit miercuri in tara – va avea seara libera. Pana la urma am aflat ca da, e liber asa ca de dimineata am intrebat daca se mai poate confirma. Si-am avut nooc;)

Acum trebuie sa va spun din start ca filmul e clar diferit de cele pe care aleg sa le vad eu de obicei. Alt gen, alt tip de subiect. Dar am zis sa incerc si altceva. In plus si Andrei era curios.

Despre Freud si Jung stiam destule de prin facultate de la cursuri si evident din lecturile suplimentare. Stiam despre importanta lui Freud ca deschizator de drumuri, despre cum Jung, discipol, s-a distantat de mentor si unde a ajuns, stiam inclusiv elemente de tip can-can despre cum de exemplu Freud il ajuta pe un prieten isi sa amelioreze durerea cauzata de o boala de plamani cu coca. Da, cocaina. Doar ca, tineti cont, pe vremea aceea multe medicamente contineau opiu (inclusiv siropuri pentru copii, daca imi aduc aminte perioada bine) si mai mult nu se stiau multe despre dependenta.

Vazand insa afisul – cu Freud, Jung si o ea, era clar ca din toata opera lor se va merge pe elementul terapie – discutii (altfel deschizator de drumuri) si ca se va pune accent, cumva ca intr-o drama, pe sentimente dar si pe transferul emotiilor – primejdia cea mai mare la un asemenea om (psihiatru sau chiar psiholog, spihanalist, cum doriti sa il numiti).

Nu ma asteptam la un film istoric care sa redea fidel absolut toata viata si opera celor doi dupa cum nu ma asteptam sa fie un film cu explicatii pentru toata lumea. Se intelege oricum ca Freud a lansat ceea ce azi cunoastem sub numele de psihanaliza, aflam ca avea contestatari, ca incerca sa nu se abata de la o directie de teama de a nu disparea cu totul.

Se vede de asemenea si cum o persoana bolnava – in film interpretata de Keira Knightley – ajunge sa fie vindecata (?!?) si apoi, dupa ce studiaza, sa devina la randul ei terapeut.

Multi au zis ca e ciudat – dar vin eu si ii intreb: cati stiu oare ca si in zilele noastre trebuie sa fii analizat de un specialist inainte sa poti tu deveni consilier de acest gen – si mai ales cati stiu ca se considera ca nu exista om sanatos? Dar asta e alta poveste.

Tot din film se vede bine si impactul transferului pacient-doctor – dar si dedublarea profesionistului care ajunge sa traiasca 2 “realitati” diferite. Cumva si pentru “sanatatea” proprie. Da, Jung ajunge sa aiba o aventura cu pacienta. Da, sotia lui nu renunta. Da, pacienta ajunge apoi la Freud, de altfel ii si sustine punctul de vedere (ca toate nevrozele au ceva de origine sexuala la origine) dar se detaseaza si ea in conceptie ulterior. Mai corect spus apar niste diferentieri.

Da, se subliniaza directia importanta ca un doctor nu trebuie sa iti spuna doar ca esti bolnav ci sa te ajute sa devii omul care ai putea deveni.

Eh, multe de povestit. Dar un film, atentie, nespecializat totusi – care reuseste sa ofere destul de multe puncte pentru cei neavizati (da, sunt oameni care nu stiu cum e cu Jung, Freud etc.). Avem si niscaiva trimiteri la razboi, la problemele evreilor versus celelalte religii – destul de multe incluse, asa cum spuneam, mai direct sau mai subtil.

Repet, filmul nu este unul biografic – asa ca nu va asteptati sa vedeti in cele mai mici detalii viata celor 2. Nuu itati ca nu avem un film de acest gen, ci unul inspirat de fapte reale. Si apoi, da, comercializat. E drept si ca trebuie sa fii atent si sa ai o anumita dispozitie pentru acest gen. Si mai ales rabdare – pentru ca sunt enorm de multe cadre de interior, cu decoruri si culori deseori inchise – care pot obosi. In plus, nu uitati niciodata ca puteti avea nesimtiti care sa vorbeasca tare la telefon tot filmul sau sa loveasca mereu cu picioarele in spatele si capul celui din fata pentru ca stau intr-un anume fel pe scaun. Deh, chestia cu respectul pentru sine si ceilalti e desueta pentru unii.

A fost o experienta interesanta si un film, asa cum spuneam, diferit de cele pe care aleg sa le vad in mod obisnuit. Multumesc TVR2 pentru invitatie (nu uitati ca ii gasiti online pe facebook) si pentru idee.

Sunt curioasa daca voi ati vazut deja filmul – si cum vi s-a parut – sau daca aveti de gand sa mergeti sa il vedeti. Oricum va astept parerile!