Eric a implinit azi un an!

Recunosc, nu stiu cand a trecut, insa acum un an, pe dupa-amiaza, se nastea Eric Radu Cristian. Azi a implinit un an si de la fiinta mica si draguta care incapea pe o mana de-a noastra avem acum un print de un an, 80 de cm (aflam maine exact cati la masuratoare la doctor, dar ultima oara avea 78 🙂 ), un copil tare bun si intelegator.

Au fost la inceput nopti nedormite si zile in care stateam treaza 23 de ore intrucat ziua si lucram putin iar noptile nu dormea. L-am “exilat” pe tati pe un pat de campanie in bucatarie, evident dupa ce am cumparat patul – cat nu dormea Eric noptile (a se intelege cateva luni bune). Dar ne-am bucurat de fiecare zambet, de fiecare gest, de fiecare lucru nou facut sau descoperit. Si ne place sa ii aratam lumea, sa il vedem cat de bine se intelege cu Maxie si cu Beauty si sa il vedem crescand zi de zi. Nu ne-a fost mereu usor, dar nimic nu a contat si nu conteaza cand ne uitam la Eric si cand ne zambeste.

Asta e tot ce iti trebuie: un zambet.

Am spus ca e un copil cuminte si intelegator si rabdator, mai ales ca ultimele 5 luni a stat mult la el in pat intrucat eu nu am putut merge – v-am zis despre problema mea cu piciorul, cele 2 sarituri de rotula la 2 saptamani fix departare, cele 2 luni cand am sperat ca scap de operatie, operatia si de atunci recuperarea – sunt 3 luni maine de la operatie – si mai am de munca din pacate.

Dar totul e spre mai bine.

Clienti au venit si au trecut sau au venit si au ramas in acest timp. Am facut multe lucruri frumoase si interesante pentru toti. Am croit si planuri pentru casa – sigur acum e mai complicat cu creditul si cu tot ce presupune a lua bani cand nu ai garantii imobiliare pe care sa le aduci. Dar tot ce nu merge bine se va rezolva si singurul lucru pe care ni-l dorim este sa fim sanatosi – noi si toti cei dragi – si sa avem noroc in viata, dramul acela atat de necesar.

Astazi nu i-am serbat in mod traditional ziua – cu petrecere, cu coifuri si alte asemenea. Motive multe, nu doar pentru ca e mic, dar si datorita faptului (din cauza, mai corect spus) ca eu nu pot merge, complicatiilor celorlalte si a multor alte elemente pe care prefer sa nu le amintesc.

I-am luat insa noi cadouri, a mai primit si vizita unor prieteni, ne vom vedea si cu nasii – evident, asa ceva nu se rateaza! (cu o mica intarziere sa revina nasul in tara) si ne-am distrat jucandu-ne cu el si mancand tort (nici asta n-am ratat!), iar Andrei a luat un tort chiar foarte bun, a fost inspirat in alegere!

N-am stiut noi sa suflam in lumanare singur – adica Eric – dar a avut ajutoare;) Iar la anul speram sa fim la noi acasa si sa facem o petrecere intre si cu prieteni in curte!

Iata-l si pe strumf la el in pat,

si tot pe Eric in brate la noi 🙂