Facebook, singuratatea, impactul interesant asupra noastra si niste descoperiri

Azi de dimineata a picat Facebook-ul. Nu e prima oara, cu siguranta nici ultima. Interesante sunt insa reactiile: de la „momentul propice pentru a face din Twitter ce a fost odata”

si pana la “Google+ sau Twitter, aceasta e întrebarea :)”

sau chiar “si daca, prin vreun miracol, nu-și mai revine niciodată ? #facebookdown”.

cu reply-ul

si continuarea

Ei bine, apropo de acest subiect am primit acum ceva timp o imagine pe email – din pacate nu am link decat la fotografie) care se dorea a fi amuzanta dar arata un, din pacate adesea trist adevar.

Spuneam acum cateva zile pe Facebook ca am gasit un material interesant cu privire la Facebook si la singuratate. Am mai scris aici pe blog despre cum, in facultate, o prietena a dat ca exemplu la examentul de sociologie Internetul ca loc care, desi teoretic ne aduce laolalta, ne izoleaza: suntem, de fapt, singuri in fata calculatorului indiferent cu cine interactionam.

Facebook ne influenteaza. Si nu o ic eu, o arata studiile. Se pare ca lucrurile pe care le vedem in feed ne influenteaza dispozitia. Cum ar veni, suntem mai optimisti sau mai pesimisti in functie de ce vedem pe wall. Gasiti studiul pe BBC. Eu va zic doar ca se pare ca optimismul se propaga mai repede – cel putin asa a reiesit din sutdiul publicat pe Plos One.

Ce face Facebook?

Merge inainte.

Chiar ieri citeam ca a lansat Slingshot – selfies shared cu multe persoane in acelasi timp. Pe tema Slingshot va recomand doua articole: unul pe New York Times: Facebook Releases Slingshot for Self-Destructing Selfies si celalalt pe TechCrunch.

Un fel de concluzie

Vad uneori oamenii impartiti in adevarate tabere: Facebook e bun/Facebook e rau. De faot, aceste tabere nu se limiteaza doar la Facebook ci merg mai departe, uneori impotriva sau pro Google ori chiar a internetului.

Probabil ca orice pe aceasta lume poate fi si benefic si daunator in functie de modul in care alegem sa privim si sa folosim acel lucru. O caramida poate fi folosita la constructia unei case, dar poate fi utilizata si pentru a omori pe cineva.

Nu cred ca Facebook este bun sau rau in sine. Cred ca poate fi de ajutor, dar poate si dauna. Cred in masura si in limite. Am mai spus ca am prieteni pe care i-am cunoscut intai online – pe blogurile lor ori chiar pe Facebook/Twitter. Cu unii m-am si intalnit (in tara sau in strainatate) cu altii nu am avut inca aceasta ocazie. Sunt oameni frumosi si dragi cu care pastrez legatura on si offline.

Da, Facebook – online-ul de fapt – a fost util pentru a ajunge sa cunosc oameni cu aceleasi preocupari si interese, dar nu m-am limitat la interactiunea in cadrul unei retele. De asemenea, nu cred in a trai pe Facebook (da, fac parte dintre cei care nu spun unde se afla mereu si nici nu isi impartasesc toate gandurile si trairile in cadrul retelelor de socializare – insa aceasta este o chestiune de alegere). Cred in a ne intalni cu prietenii si cu oameni noi offline – si imi aduc iar aminte de un filmulet care a circulat si a facut valva pe acest subiect. Cred insa ca este bine sa stim care pot fi efectele daunatoare ale unui produs/serviciu pentru a putea sa le contracaram.