Sporul de toxicitate mentala – Sau despre PR si presa… in alt fel

Pitipoance care doar se semneza, rusine pe obrajii celor din PR care le suporta si le fac munca, jena si ipocrizie de a spune “cuiva” din presa: Fato, iesi afara, mergi la club, marita-te cu un bogatas, numai nu te mai preface ca esti mare jurnalista!

Ce produce tara asta? Zambete false pentru cauze veridice?

Daca mai aud vreodata intrebarea: ce se intampla aici (de o fata scarbita ca a plecat din redactie “pe teren”), desi primeste comunicat de presa si teoretic stie sa citeasca, cred ca explodez!

Le-am ghidat pe multe fatuce de astea in cativa ani, unele chiar au invatat ceva si au mers mai departe, altele inca zac in sucul propriei conditii si nimic nu le mai scoate din asta!

Acum am realizat ca trebuie sa primesc ca PR spor de toxicitate mentala, caci multi neuroni se inflameaza si sunt pe punctul de a face o boala profesionala: intoleranta la prostie, insuficienta cronica de oameni destepti in presa, prurit pe limba si atacuri grave de adevar liber exprimat.

Sa le aduca asta si celor vizati macar un dram de atac de panica?

NOTA: stiu si apreciez oamenii care fac treaba buna, care nu fac doar act de prezenta, jurnalistii cu miez, am doar o mare rugaminte la ei: faceti cumva si va inmultiti, oameni buni! va iubesc si ar fi pacat sa fiti specie pe cale de disparitie!

Materialul de mai sus ii apartine unei doamne deosebite: Cristiana Ionescu. Spun persoana deosebita intrucat o stiu de cativa ani de zile si vad in fiecare an imensele resurse puse in slujba lui “a face diferenta”, a obtine fonduri pentru copiii de care se ocupa ONGul pe care il reprezinta. De altfel Cristianei i-au fost recunoscute meritele si intr-un cadru oficial fiind desemnata fundraiserul anului. Este o persoana ce invata permanent, pune pasiune in tot ceea ce face si isi educa in mod foarte frumos si copilul, pe Bogdan Ionescu.

Fotograf: Oana Hanganu