Barfa ajuta afacerile

Barfa nu e privita ca un lucru bun. Asocierea cu a duce vorba mai departe – si implicand discutii despre persoane ce nu sunt prezente – clar nu ajuta.

Si totusi… aparent barfa ar fi buna pentru afaceri.

Barfiti insa despre ce functioneaza la serviciu – da, recomandarea ar fi sa vorbiti despre acele lucruri frumoase de la birou, despre realizari. Daca intr-o conversatie interlocutorul este intrebat despre succesele sale, atunci se pot face “comparatii de succese” si moduri de a ajunge sa ai succes in activitate.

Vorbiti despre proiectul la care lucrati si cereti pareri – aici ideea de baza e ca nimeni nu le stie pe toate si ca atare oamenii va pot ajuta cu diverse pareri sau insighturi utile in realizarea finala a proiectului.

Barfiti despre fapte, nu despre speculatii – recomandarea in acest caz este de a va limita la a vorbi despre ceea ce stiti sigur.

Barfind corect castigati credibilitate in cadrul retelei voastre – daca urmati sfaturile de mai sus – barfitul despre lucrurile bune, fapte etc. – atunci veti dobandi credibilitate in randul celor cu care va intersectati des.

Care ar fi avantajele barfei in acest caz? Aici se pot aminti aflarea unor pareri, aflarea din vreme a unor oportunitati, castigarea increderii celorlalti, pozitionarea ca om de succes etc.

Evident e o diferenta intre acest tip de barfa si barfitul la care ne gandim imediat cand auzim exact acest cuvant: barfa.

Informatiile de mai sus apar in acest articol.

Acum… va invit sa mergem mai departe. Si vin si va intreb: nu cumva informatiile de mai sus sunt doar impachetari ale unor sfaturi/elemente de bun simt si care tin de respectul pentru ceilalti?

Ca tot sunt din PR, hai sa vedem care e unul dintre principiile de baza la care e bine ca toti sa fie atenti: angajatii ca purtatori de imagine ai unei companii. Ei sunt cei ce lucreaza in acea institutie (o vad din interior) si a caror credibilitate este foarte mare – in exterior. Se presupune ca ei vor oferi informatii obiective (sau adevarate – deseori jurnalistii nu doresc sa pastreze legatura cu un om de relatii publice din companie tocmai pentru ca acestia se considera ca vor oferi doar datele care avantajeaza compania, in timp ce angajatii pot furniza din interior date reale, firesc toti jurnalistii fiind avizi dupa date care pun compania intr-0 lumina negativa pentru ca orice scandal implica audienta). Companiile care se respecta au grija de angajati; companiile care se respecta fac training de comunicare cu acestia si au o politica foarte clara de comunicare interna si externa. Chiar am participat si consiliat pe aceasta zona si am remarcat cat de multe lucruri nu se cunosc inca foarte clar.

Fireste ca e de dorit ca angajatii sa vorbeasca de bine compania. Nici nu cred ca isi imagina cineva ca lucrurile ar sta altfel. Dar nu e neaparat vorba de barfa. Ca sa nu mai zic ca un angajat o sa vorbeasca pana la urma despre cum se simte: daca e fericit, multumit, implinit, va vorbi de bine; daca nu… nu. Da, aminteam mai devreme de politici de comunicare: daca nu e multumit el trebuie nu sa iasa in exterior cu informatia ci sa incerce sa rezolve situatia in interior – dar aici deja e alta problema.

Si-aici ajung la un alt element: mai avem ceva nou de spus? Eu vad ca multe lucruri de baza, la mintea cocosului, folosite de cand lumea din diverse motive (aici atentie ca nu vorbesc doar de PR, ci in general) sunt impachetate frumos, li se ofera eventual noi nume (trendy) si sunt oferite mai departe ca noi descoperiri, tendinte etc. Si inca ceva: cati isi dau seama de aceste impachetari?