E-mailul este confidential?
Multi dintre noi avem adrese de e-mail. Zic adrese pentru ca avem poate una de serviciu si una – sau mai multe – personale.
Comunicam astfel atat cu cei cu care tinem legatura pe parte profesionala, cat si cu prieteni, cunoscuti etc. Primim si trimitem e-mailuri. Primim si spam – asta e insa alta poveste, nu stam de ea azi.
Toate bune si frumoase pana aici.
Care e insa treaba cu continutul unui e-mail: e el confidential sau poate fi facut public?
Sigur, pot fi e-mailuri in care sa se specifice ca textul e confidential. Sa existe precizari clare in acest sens – oferta e confidentiala, propunerea e doar pentru dumneavoastra etc. Se poate intampla ca asa sa fie. La fel, s-ar putea ca un client sa trimita informatii care sa stea la baza unor materiale, dar acele informatii sa nu poata fi facute publice – documente care nu pot fi publicate online de pilda – si tot asa.
Pe de alta parte s-ar putea sa primesti materiale al caror scop e tocmai acela de a fi facute cunoscute mai departe: stiri si alte asemenea. Dar poti face public modul in care ti se adreseaza X?
E etic sa faci public textul unui e-mail care tie ti se pare ciudat – sau cum doresti sa il caracterizezi – fie ca tu consideri doar ca ar aduce trafic, fie ca te gandesti ca poate astfel ar afla si altii diverse despre Y?
E ok cand faci public un e-mail sa lasi datele de contact si numele si toate informatiile (numele persoanei, al companiei etc.)?
E etic sa publici o solicitare de la un tert (nu in baza unui contract sosita) – mai ales daca ea este aberanta? Poti sa spui doar in linii mari in ce consta aberatia – sau ar fi indicat sa spui si cine a solicitat acel lucru?
Din ce s-a vazut pana acum pe Internet, unii publica fara sa lase adresa de e-mail; altii nu dau nici numele companiei – iar altii nu dau oricum continutul e-mailurilor primite niciodata, chiar si atunci cand poate ar castiga – ca trafic cel putin.
Cum e cu e-mailurile personale? Daca afli ceva asa e ok sa spui mai departe – sau ar trebui sa stii ca o persoana vorbeste cu tine nu pentru ca se gandeste ca maine va afla toata tara (sau macar toti cunoscutii comuni)
Exista desigur anumite reguli si elemente ce tin de etica pentru e-mailuri. Voi ce alegeti intre variantele de mai sus? Vedeti e-mailul ca pe un element cu doza de confidentialitate (chiar si atunci cand puteti da mai departe informatii – stiri etc. – pe care le publicati pe siteurile proprii)? sau e-mailul nu poate fi deloc considerat privat?
Insemnari similare
E-mail-ul are și o doză de confidențialitate. Nu poți da mai departe anumite informații. A, dacă sunt știri, comunicate de presă, imagini de pe net sau pps-uri nu cred că este vreo problemă.
Da, daca sunt stiri e altceva – desi uneori modul in care iti scrie cineva aproape ca te determina sa faci public modul in care X de la agentia Y vede materializarea dorintei (gen sa dai cu copy-paste intregul text al e-mailului, cu numele in clar, atunci cand iti scrie – “avem un nou comunicat care sa apara pe site” – de parca tu ai fi sclav sau ar plati serviciul macar). Depinde si de alegere – eu la astfel de e-mailuri nu raspund, nu le fac publice, dar nici nu publicam comunicatul (eu sau colegii) pe site :).
Am vazut insa si multi care daca au primit un e-mail considera ca pot face public – indiferent ca pun pe blog, facebook etc. – toate datele…
Dacă îmi spui un singur lucru care este confidențial și îți dă cineva în cap că ai făcut public, mai vedem 🙂
Adică salariul e confidenÈ›ial de formă. Nu am întâlnit oameni care să nu È™tie cam cât are colegul. Convorbirile telefonice la fel. Cunosc oameni care-È™i înregistrează TOATE convorbirile telefonice ca să aibă acoperire în caz că e nevoie. Știu oameni care înregistrează cu ceasul sau alte metode ascunse, toate întâlnirile de afaceri pe care le au. Da, orice comunicare este confidenÈ›ială cu excepÈ›ia cazului în care obÈ›ii dispensă de la partenerul/partenerii de discuÈ›ii. Dar ca orice lege care nu are un “dacă nu, È›i se ia scalpul de la gât în sus”, nu are nici o valoare È™i nu se aplică.
Taman cand era sa ma arunc intr-o lunga pledoarie constat la finalul comentariului tau ca de fapt nu contraziceai ce ziceam eu. Asa ca raman cu o scurta intrebare: de ce oare am ajuns sa respectam ceva doar daca ni se pune pistolul la cap?
Emailul nu este confidențial prin definiție. Dar există nuanțe.
Emailul de serviciu și informațiile care sunt transferate folosindu-l, aparține companiei. Companie cu are ai un acord de confidențialitate (explicit sau implicit). Angajatorii prudenți precizează asta în regulamentul de ordine interioară și/sau contract. Diverse alte procese și proceduri ar trebui să descrie ce informații poate accesa fiecare.
Emailul personal nu este, după cunoștințele mele, protejat decât de bunul simț al celor implicați în conversație. Este de bun simț să nu spui tuturor chestii dintr-o conversație privată cu un amic. Pe de altă parte, dacă cineva se aberează cred că merită cu vârf și îndesat să fie expus, să facă și alții mișto de el.
Ca să dau și eu niște exemple, mailurile care-mi sunt trimise în calitate de manager/patron sunt sfinte, chiar dacă, de foarte multe ori, îmi vine să le public să vadă tot Internetul.
La mailurile pe care le primesc personal, depinde de relația cu persoanele care trimit. Prietenii și cunoștințele beneficiază de imunitate, chiar dacă mai scriu tâmpenii. Necunoscuții riscă și nu ezit să public (chiar online, pe blog-ul meu), să vadă și alții cât de proști sunt unii.
M-a amuzat faza cu e-mailurile venite pe adresa de firma si pe care te abtii cu greu sa nu le faci publice. Si cumva aici ma gandesc ca e ca in insemnarea anterioara – referitoare la cat de multe faci pentru clientii tai: in fapt limita o stabilesti singur. Sunt multi – am vazut jurnalisti care au facut publice diverse e-mailuri (unii care nici macar n-au verificat informatia lansand scandaluri pentru ca seara sa se faca de ras cand s-a aflat de fapt cum stau lucrurile – si aici stiu chiar caz cu mare ziarist 🙂 ) – unii pe post de gluma sau ca “hai sa aflati si voi, bai, ce se intampla de fapt” sau pur si simplu pentru ca e-mailurile erau prea de tot. Alti oameni (jurnalisti sau nu) le pastreaza si poate mai povestesc din ele (cu nume sau fara) la o cafea.
Interesant subiect, Loredana! Mi-a dat si mie de gandit de multe ori.
Din punctul meu de vedere, emailul este confidential si este etic sa se publice informatii doar cu acordul expeditorului (atunci cand nu este vorba despre stiri trimise tocmai in acest scop). Am constatat insa ca multi nu au niciun fel de scrupule in a publica orice, inclusiv datele de contact ale celor care le-au scris. Mi s-a intamplat si mie, si unor cunoscuti sa ne fie publicate emailuri chiar intr-un context malitios. Nu era neaparat confidential, insa tot nu este elegant sa se procedeze asa, cred eu. Oricum, avand in vedere ca n-aveam catusi de putin motive sa ma rusinez de ce scrisesem in e-mail si nimic de ascuns, am lasat lucrurile ca atare. Cel putin, cititorii respectivului blogger aveau ocazia sa vada cum raspunde acesta la o invitatie (intr-o emisiune radio in direct, unde il chemam tocmai pentru a-si exprima deschis opinia – de altfel, opusa alei mele; a preferat insa sa publice mesajul meu decat sa-mi raspunda), ceea ce cred ca ii face mai degraba lui un deserviciu decat mie.
De acord ca unele e-mailuri sunt hilare (cel putin), dar eu prefer sa le tin pentru ochii si amuzamentul meu, cel mult a celor foarte apropiati. Ce as castiga daca le-as disemina online?!
Iti multumesc Claudia pentru comentariu si pentru exemplu. Bine spui: daca nu ai de ce sa te rusinezi cu ce ai scris, atunci nu e niciodata nicio problema. Cat despre comportamentul acelei persoane, cum bine subliniezi, spune ceva despre acea persoana.
Cat despre etica… e de multe ori lasata la o parte.
Color plays a primary purpose inside a prom dress during the specific night. It will enhance your epidermis tone. For the becoming impression, you can emphasize your amount by means of diet pigments just like wine, profound gray, do green, night glowing blue, wine red, powdered cocoa, and also the fairly neutral shades with beige, black, greyish, precious metal, silver, along with taupe. Prom dresses are often elegant social gathering gowns, very long plus softly stunning. cheap sweetheart prom dresses may very well be in accordance with the style of your get together as well as they can you need to be regular basketball dresses. There’s no conventional strategy to define the actual “best promenade dress”. It does not take a bed that can make you’re feeling stunning and create the ideal image-sweet, innocent, attractive or simply spectacular. Typically the most popular prom dresses are usually silk, sequined, old-fashioned trends, small black gown, the particular irregular hem sprained ankle gown, the hanky sprained ankle treatment and also the traditional Cinderella tennis ball dress.