Ce-am mai citit: Craciunul lui Maigret

Data fiind vremea de afara – cu zapada si evident aflandu-ne in plina iarna – m-am gandit sa va spun cateva cuvinte despre o carte pe care nu am lasat-o din mana de cand am inceput-o (OK, recunosc, o mica pauza cat i-am dat lui Eric sa manance 🙂 ): Craciunul lui Maigret, de Georges Simenon, aparuta la Editura Polirom.

Stiti deja ca imi plac romanele politiste asa ca sigur nu e o surpriza pentru voi ca am citit aceasta carte.

Adevarul e ca m-a amuzat inceputul. Sotia lui Maigret trezindu-se devreme, miscandu-se cu grija sa nu isi trezeasca domnul, strecurandu-se afara pentru a-i cumpara micul dejun si facandu-i apoi cafea pe care dorea sa i-o serveasca, special, la pat. Pentru ea, o bucurie sa il prinda in pat si sa il surprinda cu micul dejun astfel. El insa, constient de fiecare miscare a ei, dar prefacandu-se ca doarme. Ridicandu-se apoi din pat, Maigret se duce la geam, se intinde, constient de miscarile sotiei, dar si de faptul ca ea va fi dezamagita ca nu la- surprins in pat. Pentru el insa micul dejun servit astfel e doar un semn de boala. Ori el nu are nimic.

Ar fi o zi libera. Dar cum se uita comisarul pe strada vede doua femei indreptandu-se spre el. Sunt vecine din blocul de vizavi.

Da, ajung la usa – iata ca intr-adevar la el veneau. Iar povestea e una cel putin ciudata. Fata uneia dintre doamne (cea care nu voise sa vina la comisar, dar fusese “tarata” de o vecina) il vazuse in noaptea care tocmai se incheiase pe… Mos Craciun. Maigret ajunge sa discute cu fata (dupa ce, bineinteles, ascultase povestea doamnelor) si constata ca era adevarat. Nu se punea problema ca fetita, cu piciorul in gips, imobilizata asadar in pat sa nu il fi vazut pe Mos Craciun.

Evident comisarul observa tot soiul de detalii. Intors la el acasa, isi suna subalternii si le da tot felul de lucruri de facut incercand sa afle cine era Mos Craciun si de ce a venit. Si afla – dar nu va dezvalui mai mult.

Adaug insa asa: o carte captivanta – ca toate din serie, una care o sa va placa insa. O lectura de weekend – sau de-o seara.

Pe mine m-a mai amuzat un lucru. Cartea a venit alaturi de inca 3 sambata trecuta (sotu-mi drag le-a ridicat). Eu eram acasa dupa ce vineri fusesem la spital si, din pacate, dupa cum stiti deja, fusese nevoie de orteza. Eram asadar si eu imobilizata in pat – nu cu gips insa, ci cu ceva mai modern. Cum oare dintre toate cartile am ales-o fix pe aceasta? 😀

Asta a fost exact ca atunci cand Andrei era in Africa de Sud cu serviciul – la final de 2011 – si din vreo 5 carti pe care le aveam de citit tot asa am ales-o fix pe cea cu actiunea petrecandu-se in Africa de Sud si NU, nu citisem coperta 4 ca sa am detalii, nu stiam despre autor (era prima oara cand auzeam de el) etc.

 

Share
36 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge