Praguri
|Luni este un prag: o noua saptamana incepe – iar daca e si data de 1… atunci e si inceput de luna sau chiar an.
Primul pas, prima zi de gradinita si apoi prima zi de scoala, primul dinte de lapte cazut, prima oara cand iti pui un membru in gips, primul examen, bacalaureatul, examenul de admitere la facultate (cat va mai fi), primul loc de munca, primul salariu… Iata tot atatea praguri si inca pe atat de descoperit si de trecut – personale si profesionale.
Si din punct de vedere financiar apar mereu praguri: primii cativa lei – suficienti pe vremuri ca bani de buzunar; prima suta de mii; primul milion strans (vorbim in bani vechi nu in lei grei); primul obiect cumparat doar din banii proprii; primele 5 miloane si gandul visator la 10 milioane. Primele 10 si gandul la 100 si tot asa.
Este in firea lucrurilor ca odata un prag stabilit – atins si depasit un altul sa fie stabilit. O noua stacheta.
Sunt si praguri de care ne lovim cu capul. Praguri de care suntem feriti – invatand si punand in aplicare cele spuse de parinti sau oameni mai mari sau mai experimentati decat noi. Sunt praguri de care trecem cu bine si praguri pe care ne chinuim mai mult sa le depasim.
Pragul casei trecut cu sotia in brate – sau pragul peste care esti purtata de sot (depinde de genul fiecarei persoane).
Primul client. Prima factura emisa – si primii bani intrati in firma. Primul angajat. Primul sediu…
20 de ani, 30 de ani, 35, 50 – alte praguri de ajuns si de trecut. Primul copil. Prima vacanta la mare. Prima vacanta la munte; prima oara cand vezi muntii inzapeziti. Prima calatorie in strainatate.
In fiecare zi trecem praguri – fie ca le constientizam sau nu. Ele exista si asteapta sa fie ajunse si depasite.
Un moment de meditatie. O privire retrospectiva – dar si una spre viitor.
Care este urmatorul prag – pentru fiecare dintre noi? Care praguri sunt cele mai usor de trecut (mai ales ca lista de mai sus este departe de a fi exhaustiva)? Oricum o idee se desprinde: de cele mai multe ori pare greu de trecut un prag (spre exemplu, ne stresam pentru examene); in timp insa, de cele mai multe ori mai greu decat mai usor, pragurile se trec, devin amintiri, experiente din care putem invata sau cu care ii putem ajuta pe altii in situatii similare.
ooo…asta da provocare! pragul iubirii, pragul despartirii de omul drag…definitiv..sau numai despartirea….dar ce cred eu ca este aici partea plina a paharului..este sa vezi ca fiecare prag depasit te imbogateste, iti deschid enoi perspective..e in firea lucrurilor sa ne schimbam..dar doar astfel de praguri ne ajuta s-o facem..in bine sau mai putin bine, dar ne ajuta!
Am trecut multe praguri in viata mea: pragul foamei, pragul saraciei,pragul avutiei, pragul iubirii, pragul divortului, pragul iubirii celei mari, uimitoare si neasteptate, pragul nasterii unui copil, pragul clasei intai a puiului de om, dar si pragul primei lui “iubiri”…si sunt pregatita si mai puternica sa le trec pe oricare altele pe care viata mi le pune in cale! in mod sigur nu ma dau in spate de la trecerea lor..cu piciorul drept! ce sa zic, sunt superstitioasa!
Imi place cum ai pus problema. Experiente avute din pasiri peste praguri …
Uneori viata este atat de tumultoasa, incat nici nu sesizam trecerea pragurilor, decat atunci cand stam si reflectam retroactiv…
Buna ziua Loredana, cautand cuvantul pe google am ajuns aici. Am citit si mi-a placut. Am scris si eu despre . Daca vrei sa citesti: http://www.praguri.blogspot.com
Toate bune, Mowgli.
Neata, Loredana! Imi beam cafeaua si rasfoiam paginile blogului tau, asa cum faci cu ceva placut si deja familiar. Si m-am oprit aici…De ce? Poate pentru ca imi place cuvantul prag si mai ales ce presupune el: dorinta de a actiona, de a fi viu(e)…Intr-un cuvant de a face ceva. Si cat de bine ne amintim fiecare prag, chiar daca celelalte amintiri se amesteca in timp si dau un soi de imagine globala a unor ani trecuti. Pragurile, cele adevarate raman vii in memoria noastra afectiva si unele , daca nu chiar toate ne fac sa traim intens chiar si o amintire. Cat de frumosi si mai ales maiastru croiti suntem , noi , oamenii! Mai ales cei care isi propun mereu si mereu noi praguri. E ca un soi de competitie cu ei insisi. Ma gandesc si la acele praguri care ne fac campioni fara medalie… Si cati accepta sa nu primeasca nici o medalie??? Dar sa fie campioni…Alt subiect, nu?
Alt subiect intr-adevar 🙂 – mai ales ca aici intram pe taramul subiectivului, al celor cu dorinta de afirmare si al celor ce nu vor sa iasa in evidenta (probabil ca si in acest caz se stabileste un echilibru universal, ca in multe alte privinte).
Sunt de asemenea si persoane carora desi li se spune ca exista un prag – si eventual cum il pot ocoli – doresc sa il descopere singuri, sa “dea cu capul” pentru a se convinge ei ca este acolo acel prag.
hello there and thank you for your info – I’ve definitely picked up anything new from right here. I did however expertise some technical points using this web site, since I experienced to reload the website many times previous to I could get it to load properly. I had been wondering if your web hosting is OK? Not that I am complaining, but sluggish loading instances times will very frequently affect your placement in google and could damage your quality score if ads and marketing with Adwords. Well I’m adding this RSS to my e-mail and could look out for much more of your respective exciting content. Make sure you update this again soon..