Ironia si umorul – ascunzatorile “oprimatului” dar si “arme” in comunicare

Bufonii erau pe vremuri cei ce isi permiteau sa spuna mai multe si mai direct – datorita functiei si utilizand diverse modalitati – inclusiv umorul si ironia – pentru a scapa nepedepsiti de a fi rostit acele adevaruri.

Spectacolele de revista si filmele de comedie (sau si cu comedie) au fost la noi in tara prilejuri de a mai rade, de a mai glumi si spune adevaruri pe seama regimurilor – mai noi sau mai vechi. Diverse trupe sau actori ori persoane ce fac stand-up comedy sunt si acum refugiu si alinare pentru cei frustrati, deranjati de cele ce se intampla sau pur si simplu o cale de a le mai zice “pe nume” unora, altora…

Si melodiile au ajuns sa aiba nota lor de ironie ascunsa – de aici la noi trupe si melodii precum cele ale Fara zahar sau Cassa Loco.

Si daca tot i-am amintit sa si exemplificam. Iata-le – in ordinea numerelor de pe tricou 🙂 :

Fara Zahar – Lav Stori

si Cassa Loco – Cine are noroc are

Ironia fina nu e asa de usor de realizat. Ironia prinde chiar si in reclame – daca ne uitam la cele de la Zaraza. Sunt sigura ca va mai amintiti de:

si de

Umorul atrage – desi stirile ne plac se pare mai mult daca au informatii despre conflicte decat despre lucruri pozitive, umorul atrage mereu. Evident ca e de preferat sa fie unul de calitate – dar “piata” exista pentru tot umorul. E drept ca odata cu libertatea cuvantului au disparut din pacate acele texte la care trebuia sa gandesti putin, cele fine, cu intepaturi pe masura – insa, mai gasim si azi umor si ironie de calitate. Ele raman inepuizabile – la poporul ce face haz de necaz si la care Nichita vorbea de Rasu-plansu.

Umorul si ironia pot fi utilizate cu succes si in prezentari – atrag atentia, detensioneaza atmosfera etc. – in discursuri sau chiar in campanii. Si in publicitate raman “arme” de succes (a se vedea – ca simplu exemplu si recent – campania Sprite). Important este sa fie utilizate cu masura si conform codurilor de etica.