Omul – fiinta aparent fara suflet

Multi ati vazut poate documentarul acela in care, intr-un loc din aceasta lume, niste oameni traiesc alaturi de tigri – pe care de altfel i-au si salvat. Animalele – fiare cum le-ar spune unii – sunt ca un fel de pisicute mai mari. Sunt prieteni ai copiilor si prietenosi cu toti vizitatorii. Acolo fiintele – oameni si animale – sunt PRIETENI. Si tigrii de acolo trebuie sa manance; si evident ca nu sunt vegetarieni. Numai ca oamenilor nu le este frica. Ei au invatat sa traiasca integrati in natura si nu sa lupte impotriva ei! Multi au fost curiosi si au si ajuns in acele locuri. Si au vazut ca intr-adevar este posibil ca rasele sa nu se urasca intre ele – ca fiintele intre care exista o comuniune puternica sa coexiste cu succes.

Ati vazut apoi cazuri in care diverse femele de diferite specii primesc, adopta si alapteaza pui ai altor specii – pisicute alaptand pui de caini, o catelusa alaptand tigri albi, cateluse alaptand pui de porc mistret si multe astfel de exemple. Ati vazut poate ca orice e mic este protejat. Sunt numeroase chiar videoclipurile online sau reportajele difuzate la televizor in care caini se joaca cu unii copii cat un sfert din ei – insa ce fericiti sunt! De ce? Pentru ca acei copii nu au fost amenintati: daca esti rau/daca mai faci asta/daca nu vii acum te mananca cainele! (scuzati cacofonia, asta e replica unor oameni “inteligenti”, replica pe care din pacate o aud mult mai des decat ar fi cazul.)

Ati fost poate in gradini zoologice in care animalele au loc sa traiasca, sa se miste, in care sunt fericite, desi nu sunt in libertate (mergeti spre exemplu la Schonbrunn, in Viena – Austria). La aceasta gradina zoologica veti vedea chiar si ursi Panda. La fiecare specie in parte veti putea citi cateva elemente interesante despre acea specie – inclusiv dusman. Ghiciti ce fiinta e trecuta ca dusman al ursilor Panda (ca sa ramanem la exemplul nostru)? Da, omul! Numai ca omul nu e dusmanul doar al ursilor Panda. Omul pare a fi o fiinta lipsita de suflet (evident exista exceptii dar par ca sunt din ce in ce mai putine – mai ales in pozitiile-cheie si cu putere de decizie), un dusman al vietii – a se vedea defrisari, a se vedea pisicute omorate in bataie doar pentru ca au indraznit sa doarma noaptea pe o motocicleta si tot asa – insa evident cei care fura, sparg geamurile si cauciucurile – si sunt de asemenea vazuti – nu patesc nimic (doar nu te pui, in calitate de fiinta superioara si persoana “inteligenta”, cu o fiinta de acelasi calibru sau mai puternica). Puterea ti-o dovedesti mereu pe cineva mai neputincios si de preferat mai mic.

Avem apoi cazuri – si sunt multi cei ce le-au vazut – de “minunate” educatoare si invatatoare, persoane puse acolo pentru a-i ajuta pe copii sa faca primii pasi spre iluminare. Copiii afla de la asemenea persoane despre vietati. Ar trebui sa afle de la cineva care le iubeste, fiinte cu suflet – nu de la cineva care sa le prezinte sec fiintele cu patru picioare sau cu gheare si pene. O invatatoare care in timpul liber se isterizeaza cumplit cand vede un caine sau o pisica – pentru ca “are purici” sau latra, o invatatoare care isi invata din fasa copilul ca daca nu e cuminte il papa cainele, apoi ca daca se duce spre caine acesta il va musca pentru ca e rau – si ii creeaza astfel acelui copil o fobie de animale, inhibandu-i deschiderea caracteristica oricarui copil – nu este in niciun caz de incredere pentru a-i invata pe copii despre alte fiinte. Si cu toate acestea… se pare ca nu putem face nimic. Astazi e o rusine sa mai sti ce e aceea o vaca, sa vezi cum se mulge o vaca – pentru a nu fi un copil cretin care crede ca laptele vine direct la cutie in forma eventual si de budinca cu pete sau ca provine de la o vaca pe care o iei de exemplu desi nici limba romana nu o vorbeste corect, care crede ca vaca e un animal, cum au vazut in reclame, de culoare mov s.a.m.d. – cum arata un iepure, o gaina, o gasca, o rata etc.

Unii isi aduc aminte de asemenea de cazuri chiar recente in care animale salveaza viata oamenilor – gen iepurele care si-a salvat stapana de incendiu. Iar cazuri din acestea sunt multe si dese – si intalnite in intreaga istorie – vezi Romulus si Remus si lupoaica, vezi gastele care au salvat Capitoliul si lista ar putea continua. Sunt caini care isi ajuta stapanii – ferindu-i de hoti, ajutandu-i sa mearga pe nevazatori, caini dresati sa gaseasca supravietuitori in catastrofe si caini dresati sa ajute omul ducandu-i chiar ceva de baut cand oamenii inca nu au ajuns la ei (stim toti probabil ca sunt rase chiar special utilizate in acest sens).

De-a lungul vremii animalul a fost prietenul omului: l-a ajutat sa isi realizeze activitatile in batatura sau la camp, i-a oferit lapte, oua, carne, i-a pazit casa si i-a adus bucurie cand a fost trist. I-a fost prieten cand oamenii l-au uitat si alaturi chiar si cand a fost pedepsit degeaba.

Doar ca preferam sa uitam cum e sa fii prieten cu un animal. Astazi esti deseori catalogat ca avand o problema daca iti plac animalele si daca nu le tratezi ca pe niste fiinte inferioare incapabile de a gandi si fara niciun fel de personalitate. Astazi e rusine sa ai un animal – sau la moda sa ai unul mic cu care sa apari la evenimente sau sa te lauzi la emisiuni TV cand nu mai ai cu ce altceva sa iesi in fata.

Spun cu mana pe inima ca imi stiu cainii de pe strada si nu i-am vazut sa latre decat oamenii rai – ma bucur cand ma avertizeaza cu privire la cineva. Si motanii mei de acasa sunt deschisi fata de unele persoane si fug de altele sau se chinuie sa ii dea afara – si asta imi spune mult despre o persoana. Ma simt in siguranta sa stiu ca e un caine pe strada – un suflet care se bucura si doar daca il mangai – repet in zona au si mancare, sunt castrati, sunt luati in evidenta. Mi-e frica sa merg insa cu toti cei ce nu au serviciu si fac doar rele, hoti si nu numai. Mama spune ca la 2 luni m-a lasat in grija cainelui pentru cateva minute in parcul din fata casei. Era sigura ca nu mi se va intampla nimic alaturi de el. Si el nu s-a dezlipit de langa carut pana nu a venit mama. La fel, cand mama era tanara si venea de la cursuri acasa seara tarziu, cainele o astepta in statia de masina din coltul strazii si o aducea acasa in siguranta. Acelasi caine a furat pui dintr-o alta curte vecina si a venit cu el acasa si aduna si pisicute pui ca sa le aduca si sa le lasa sa doarma la el in cusca. Era caine – nu catelusa! Un caine, chiar vagabond iti poate pazi masina! Iar intre cainii atat de huliti de pe strada mea, masculii nu beau apa si nu mananca inainte sa se fi saturat femelele si puii.

Traim intr-o perioada in care gandirea pozitiva este intens promovata, in care unii pun accent pe comuniune. Si cu toate acestea ii avem pe ceilalti care cheama hingheri sa adune caini cu analizele la zi, deja castrati, insemnati si luati in seama in sistem, caini care nu se bat pentru mancare pentru ca au din belsug, caini care mananca din acelasi loc cu alte fiinte – inclusiv pisicute, pentru ca da, ei nu sunt oameni! Sunt oameni care isi tin copiii de un an in brate martori la chinul prin care trece un caine cand e luat din mediul sau (in care e tot din vina oamenilor: ei nu au avut grija ca atunci cand au plecat sa le gaseasca o casa, sau ei sunt cei ce au animale de rasa pe care le imperecheau cu catele de pe strada si nu luau puii!), oameni carora nu le pasa ca, de fapt, copiii se bucura sa isi vada prietenii cu patru picioare in fiecare zi.

Oameni care se plang ca le e frica de animale – dar nu isi schimba modul de a gandi – ci il perpetueaza generatiilor urmatoare – copiilor lor si in scoala. Oameni care isi bat copii – asa… o atentionare cand incep sa planga sau sa tipe (si asta in public! – oare ce or pati acasa bietii copilasi?). Oameni carora nu le pasa de ceilalti. Oare pe cine insulti cand il compari cu un animal?

PS: precizez de acum ca pentru prima oara o sa intervin cu o moderare a comentariilor daca acest lucru se va impune.